Generalul
(r) Virgil Bălăceanu explică, într-o analiză pentru „Adevărul”,
care este situația reală pe frontul din Ucraina și care ar putea
fi salvarea ucrainenilor, într-un moment în care aceștia se apără
tot mai greu de asalturile dezlănțuite ale mașinăriei de război
rusească.
Trupele ucrainene reușesc încă să facă față cu greu rușilor. FOTO: Profimedia
Trupele
ucrainene rezistă tot mai greu pe front în fața atacurilor
concentrate ale rușilor, iar în paralel apărarea antiaeriană pare
de la o zi la alta mai compleșită de rachetele și dronele
inamicului. Numai în noaptea de miercuri spre joi, 28 august, un
adevărat potop de 600 de drone și peste 30 de rachete balistice și
de croazieră a lovit Kievul și a provocat 18 morți și pagube
imense.
Sufocată
încet de strânsoarea inamicului ca de un anaconda uriaș, armata
ucraineană are puține soluții în fața puhoiului de soldați
ruși. Mai mult, rușii au fost foarte aproape să spargă frontul în câteva rânduri. De atlfel, numeroși experți și analiști militari au estimat că situația este pur și simplu dramatică pe unele sectoare ale frontului lung de peste 1.000 de kilometri. Însă vestea bună este că nu e totul pierdut pentru ucraieni, care rezistă și acum cu stoicism. Cel puțin
aceasta este părerea generalului (r) Virgil Bălăceanu, cel care a
reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost
şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Est.
Situația operativă pe frontul ucrainean
Într-o
analiză pentru „Adevărul”, generalul descrie situația delicată
în care se află forțele defensive ucrainene, dar și eroismul acestora. Supuși unui asalt susținut al rușilor și loviți din toate pozițiile, cu bombe, rachete și drone, ucrainenii nu renunță la orașele – fortărețe care încă îi mai împiedică pe ruși să pornească într-un marș triumfal ce s-ar putea opri chiar la Kiev. Dacă Armata Rusă ar reuși să cucerească fortărețele din nordul și estul Ucrainei, în calea sa spre Kiev ar fi avantajată și de teren, dar și de faptul că nu ar mai exista suficiente fortificații ucrainene pentru a fi ținută suficient pe loc. Cu atât mai demn de laudă este efortul ucrainenilor, care plătesc curajul lor cu sânge, dar le provoacă inamicilor pierderi chiar de două-trei ori mai mari.
„Dacă
e să ne referim la situația operativă, în zona Doneţk este
destul de critică pentru forțele ucrainene, mai ales legat de un
punct foarte important. E vorba de localitatea Dobropillia. Rușii ar
vrea ca prin cucerirea Dobropillia să încercuiască într-o etapă
imediat următoare Pokrovsk. Și de aici ei vizează crearea unor
condiții favorable către centura fortăreței, mai ales către
orașul Konstantinivka, centura fortăreței. Sunt patru orașe
îngemănate, înlănțuite: Konstantinivka ca Drujkivka, Kramatorsk
și Sloviansk. Este punctul critic pentru că efortul acelor ofensive
ale rușilor e dat de direcția Pokrovsk, acum”, explică
generalul.
Însă
rușii nu se limitează la a pune presiune pentru a sparge frontul la
Pokrovsk. În paralel, ei atacă și alte direcții.
Generalul Virgil Bălăceanu. FOTO: MApN
„Mai
sunt și alte direcții în care încearcă să-și creeze condiții
favorabile pentru asedierea centurii fortăreței, acelor patru orașe
pe care le menționam. Aici, două localități trebuie avute în
vedere – Lîman și Siversk. Însă, în general, apărarea
ucraineană pe ansamblu rămâne activă, mai ales pe pătrunderea pe
adâncime tactică a rușilor în zona Sumî. Sunt foarte multe
contraatacuri pe care le încearcă ucrainenii și inclusiv pe
direcția înspre Harkov, în apropierea orașului Vovceansk, pe care
rușii nu au reușit să-l cucerească”, adaugă generalul.
Veste proastă, veste bună. La ce să ne așteptăm pe front
Potrivit spuselor sale, în
acest moment, vestea bună ar fi că frontul este încă stabil.
Există însă și o veste proastă.
„Frontul
rămâne, într-o anumită proporție, stabil. Se poate întrevedea,
lucrurile sunt însă incerte, pentru că de fiecare dată vorbim de
așa anumita ceață a războiului, cum ne spune Clausewitz, dar
posibil Pokrovsk și orașul Kupeansk să cadă în mâinile rușilor
în această toamnă. Șansele rușilor de a-și realiza scopurile
operației ofensive în zona Donbassului sunt extrem de improbabile,
pentru că este un aliniament foarte bine pregătit pentru apărare,
încă de la invazia din 2014. Și trebuie să luăm în calcul că
rușilor, ca să ajungă de la Avdiivka, le-a luat aproape un an și
jumătate. Și au asediat Avdiivka mai bine de un an de zile până
în apropiere de direcțiile spre Pokrovsk. Vorbim de o distanță în
linie dreaptă de aproximativ 50 de kilometri”, mai spune
generalul.
De
asemenea, rușii nu au reușit până acum să-și atingă scopul, chiar dacă au fost capabili să
accelereze ritmul înaintării.
„Ritmul
ofensivei a crescut în ultima perioadă în contextul ofensivei de
vară, dar nu în mod deosebit. Nu au realizat până acum niciun
obiectiv operativ-strategic. Nu au cucerit nicio localitate mai
deosebită. Încă rezistă ucrainenii în zona Pokrovsk și încearcă
să înlăture pericolul încercuirii, să nu permită căderea în
mâinile rușilor a autostrăzii dintre Pokrovsk și Kostantinîvka,
dintre Lâman și Sloviansk. Pe de altă parte, rezistă bine și în
privința acțiunilor ofensive în zona Harkovului. Deci, din punct
de vedere al evoluției situației, vom asista în continuare la un
război de uzură, pentru că nu vedem nicio intenție a lui Putin
pentru o încetare a focului și pentru semnarea unui armistițiu”,
este concluzia generalului Bălăceanu.
Putin
se bazează în acest moment pe faptul că ucrainenii rezistă tot
mai greu, iar problema resursei umane îi afectează din plin.
„Frontul
este însă într-o dinamică nu foarte puternică, iar resursele
ucrainenilor nu sunt consistente, au un deficit mare, aproape 100.000
de militari. Ei încearcă să rezolve problema creșterii numărului
de militari”, punctează generalul Virgil Bălăceanu.
Lovitura de maestru pe care ar putea-o planifica Sîrski
În
această situație, generalul român consideră că ucrainenii ar
avea o șansă de a acționa direct, cu un nou atac puternic asupra
teritoriului Federației Ruse, la fel cum au atacat anul trecut
Kursk. Mutarea surpriză care i-ar da Ucrainei o gură de oxigen și i-ar obliga pe ruși să-și domolească atacurile ar viza din nou teritoriul Rusiei. Mai exact, mutarea la care s-ar gândi generalul Virgil
Bălăceanu ar fi un atac asupra oblastului rusesc Breansk.
„Dacă
războiul va continua – și cel mai probabil va continua în acest an
– ne putem aștepta și la alte lovituri prin surprindere, cum a
fost în 2024 cea din Kursk. Și iau doar un scenariu, pentru că nu
sunt generalul Sîrski (n.r. – Oleksandr Sîrskîi este comandatul
Forțelor Armate ale Ucrainei) și nu pot eu să decid viitoarele
planuri operaționale. Sigur, cu aprobarea politică a lui Zelenski,
dar într-o altă conjunctură favorabilă s-ar putea să asistăm,
cum am asistat la o lovitură puternică în Kursk și la incursiuni
în Belgorod, de ce nu să asistăm în Breansk la o asemenea
lovitură pentru a înlătura pericolul rus pe direcția Cernihîv
înspre Kiev. Vorbesc de aceste direcții, pentru că Kievul a fost
asaltat pe trei direcții, direcția principală dinspre Cernobîl,
dar și alte două direcții secundare dinspre Cernihîv și dinspre
Sumî. O astfel de lovitură în Breansk ar fi al doilea Kursk și i-ar putea lua din nou prin surprinde pe ruși”, conchide generalul Virgil Bălăceanu.