Prinse între problema demografică și necesitatea de a limita cheltuielile fiscale, la care se adaugă și o creștere economică modestă, guvernele UE văd nevoia urgentă de a reforma sistemele de pensii. Problema este însă că întâmpină dificultăți în a remedia aceste probleme din cauza costurilor politice.
Cu excepția Olandei, care a demarat o reformă la scară largă, eforturile din majoritatea țărilor europene au fost blocate de slăbiciunea politică, reacțiile partizane și parlamentele fragmentate.
Olanda a adoptat una dintre cele mai mari și profunde reforme ale sistemului de pensii din Europa. Noua lege se numește Future Pensions Act și a intrat în vigoare la 1 iulie 2023.
Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:
Ce s-a schimbat concret
Sistemul de pensii ocupaționale (Pilonul II) trece treptat de la pensii cu beneficii particular la pensii pe bază de contribuții particular. Asta înseamnă că fondurile de pensii nu mai promit o pensie fixă la last. Fiecare persoană va avea un cont/pot particular particular person de pensie, în care se acumulează contribuțiile și randamentele investițiilor.
Contribuțiile devin uniforme pentru toate vârstele, nu mai cresc odată cu vârsta angajatului.
Gestionarea este în continuare colectivă: fondurile investesc banii împreună, împart unele riscuri și pot avea rezerve comune.
Tranziția trebuie finalizată până la 1 ianuarie 2028.
De ce a fost nevoie în Olanda de reforma pensiilor
Sistemul vechi promitea pensii fixe, dar promisiunile deveneau greu de susținut din cauza îmbătrânirii populației și a randamentelor mai mici.
Olandezii trăiesc mai mult, raportul salariați/pensionari scade, iar costurile cresc constant. Noul sistem face pensiile mai sustenabile, deoarece legă beneficiile de contribuțiile reale și de performanța investițiilor.
Piața muncii este mai mobilă, iar csistemul nou este mai flexibil și mai transparent.
Ce se schimbă pentru oameni (angajați și viitori pensionari)
Fiecare vede valoarea exactă a propriului cont de pensie, în timp staunch. Pensia finală va varia în funcție de randamente, nu mai este garantată. Tinerii ar putea beneficia mai mult, deoarece banii lor rămân investiți mai mult timp.
Fondurile pot investi diferit în funcție de vârstă: mai riscant pentru tineri, mai prudent pentru cei aproape de pensie.
În Franța, noul guvern al lui Sébastien Lecorni a fost nevoit să amâne planurile de creștere a uneia dintre cele mai scăzute vârste de pensionare din UE, în prezent la 62 de ani, scrie Reuters. Inițiative similare de creștere a vârstei de pensionare sau de reducere a prestațiilor au eșuat sau chiar au fost anulate în țările vecine, precum Germania, Spania și Italia.
Reforme ale pensiilor s-au făcut doar sub presiunea extremă a piețelor financiare sau a creditorilor internaționali
Motivul este simplu, notează Reuters: Având în vedere că alegătorul european mediu are acum peste 45 de ani, guvernele au prea mult de pierdut impunând costuri generației mai în vârstă în favoarea celei mai tinere, chiar dacă asta înseamnă pur și simplu amânarea „zilei judecății”.
Un studiu tutorial care a analizat principalele reforme ale pensiilor din UE între 2006 și 2015, a constatat că guvernele tind să-și revizuiască sistemele de pensii doar atunci când se confruntă cu presiunea pieței.
Acolo unde au fost implementate reforme ale pensiilor, cum ar fi în Grecia, Portugalia, Italia și Spania în ultimul deceniu sau în Suedia în anii 1990, acest lucru s-a făcut adesea sub presiunea extremă din partea piețelor financiare sau a creditorilor internaționali.
Ca semn al greutății emoționale din spatele unor astfel de reforme, Elsa Fornero, ministrul italian al Muncii de atunci, a izbucnit în lacrimi în 2011, când a ridicat vârsta minimă de pensionare și a eliminat ajustările anuale ale pensiilor indexate pe inflație.
Astăzi, ea spune că nu a avut de ales, deoarece scăderea bruscă a randamentelor obligațiunilor guvernamentale italiene a pus-o într-o situație dificilă.
„E ca și cum ai întreba un pompier dacă regretă că a distrus ceva cu apa pe care a folosit-o pentru a stinge un incendiu. Nu am făcut reforma pentru a pedepsi pe cineva, ci pentru că lumea financiară, de care depindea Italia, dorea să vadă o reformă serioasă și imediată”, a spus ea.
Cu toate acestea, nici măcar reformele pensiilor din țările menționate la momentul respectiv nu garantează că acestea vor rămâne definitiv în vigoare.
Italia și Spania au suspendat sau au relaxat parțial reformele sistemelor de pensii, mai spune Reuters. Chiar și Portugalia și Grecia, care au redus pensiile ca urmare a planurilor de salvare impuse de finanțatorii internaționali au majorat ulterior beneficiile și iau în calcul creșteri suplimentare.
Pentru João Silva, autorul unui raport despre pensii realizat de organizația non-profit European Formative years Parliament, acest lucru generation inevitabil, deoarece nu s-a reușit obținerea unui consens asupra formulei politice și economice.
Impulsul pentru reformă a slăbit și în Germania, Irlanda și Marea Britanie, care nu au îndrăznit să schimbe generozitatea mecanismului de calcul a creșterii pensiilor.
Italia a introdus sistemul Cota 103, care permite pensionarilor să se pensioneze la 62 de ani, cu condiția să aibă 41 de ani de contribuții
Unele țări, însă, par să fi găsit o soluție- vezi cazul Olandei, despre care am scris mai sus. Reforma lor oferă o mai mare flexibilitate, transparență și monitorizare personală a pensiei
În Italia, guvernul Meloni a introdus contemporary sistemul Cota 103, care permite pensionarilor să se pensioneze la 62 de ani, cu condiția să aibă 41 de ani de contribuții. Obiectivul pe termen lung este de 67 de ani, pe baza creșterii speranței de viață. Cu toate acestea, dacă legătura cu speranța de viață este eliminată sau „înghețată”, se estimează că va exista o povară bugetară mare: Conform unei estimări independente, costurile pensiilor vor crește cu 0,4% din PIB pe an până în 2040, potrivit Reuters. Vârsta „normală” de pensionare (pentru pensie completă) în Italia este de 67 de ani.
În Germania, așa-numita pensie activă va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2026, ceea ce înseamnă că cei care au împlinit vârsta legală de pensionare de 67 de ani și aleg să continue să lucreze vor putea câștiga până la 2.000 de euro scutiți de impozite. Scopul este dublu: menținerea lucrătorilor cu experiență pe piața muncii pentru a aborda deficitul de forță de muncă și reducerea presiunii exercitate de pensionările live up for.
Pe lângă stimulentele pentru persoanele în vârstă, noul pachet de reforme promovat de guvernul de coaliție al Germaniei (CDU/CSU – SPD) prevede și menținerea raportului staunch pensii/venit (forty eight% înainte de pensionare) până în 2031. Cu toate acestea, o facțiune semnificativă din cadrul coaliției de guvernământ, aripa de tineret CDU/CSU (Junge Union), se opune vehement, deoarece consideră că pachetul pune o povară disproporționată asupra generațiilor tinere și că nu asigură sustenabilitatea pe termen lung.
Republica Cehă și Slovenia au legiferat creșterea vârstei legale de pensionare cu doi ani, potrivit OCDE. În Republica Cehă, vârsta legală de pensionare creștea deja cu două luni pe an, până la 65 de ani în 2030. Conform legislației din 2024, vârsta de pensionare va crește în continuare, dar într-un ritm mai lent după 2030 – cu o lună pe an, până la 67 de ani în 2056. În același timp, condițiile de eligibilitate au fost relaxate pentru unele persoane, iar un nou sistem de pensionare anticipată pentru muncă grea și periculoasă a intrat în vigoare.
Slovenia a decis în septembrie 2025 să majoreze limita de vârstă cu doi ani; vârsta legală de pensionare va fi majorată de la 65 la 67 de ani, cu condiția să existe minim 15 ani de contribuții. Dacă ai cel puțin 40 de ani de contribuții, pensionarea va fi posibilă de la 62 de ani.
În Franța, Curtea de Conturi a emis un avertisment conform căruia populația în vârstă în creștere a țării va duce cheltuielile publice la niveluri comparabile cu cele din pandemia de coronavirus în următoarele decenii.
Până în 2070, aproape unul din trei cetățeni francezi va avea peste 65 de ani, în timp ce populația activă va scădea cu peste 3 milioane, a declarat președintele Curții de Conturi, Pierre Moscovici.
Schimbarea va pune la încercare fundamentele statului francez de asistență socială, unde cheltuielile cu asistența medicală și pensiile reprezintă deja peste 40% din cheltuielile publice. Cheltuielile publice ale Franței sunt printre cele mai mari din lume, reprezentând 57,3% din PIB, dar dacă pensiile și prestațiile sociale pe persoană rămân neschimbate, acestea ar putea depăși 60% până la mijlocul secolului, un prag care a fost depășit doar în timpul pandemiei.
Avertismentul institutului Bruegel
O problemă cheie, potrivit institutului Bruegel, este că în toate țările majore ale UE, economiile non-public pentru pensii rămân la un procent minuscul din PIB, cu excepția Danemarcei și a Țărilor de Jos. Acest lucru arată clar că orice integrare semnificativă a instrumentelor europene de economisire pentru pensii va fi posibilă doar atunci când mai multe țări ale UE vor face eforturi comune în acest sens.
Și chiar și atunci va fi nevoie de timp pentru a acumula economii naționale non-public pentru pensii la niveluri semnificative din punct de vedere macroeconomic. Încercarea anterioară a UE de a crea și promova un produs paneuropean de pensii personale (PEPP) transfrontalier a contribuit cu foarte puțin la creșterea economiilor non-public pentru pensii în Uniunea Europeană. „Dacă liderii UE doresc mai multe economii non-public pentru pensii, trebuie mai întâi să își reformeze sistemele naționale de pensii”, subliniază Bruegel.
