Continuăm să cercetăm aici ceea ce am numit adevărata propagandă „pro-rusă” din România despre care nimeni nu vrea să vorbească. Mai concret, cum minoritatea maghiară din România a devenit dependentă de propaganda „pro-rusă” de la Budapesta a lui Viktor Orban (aici și aici și aici și aici).
Foto: Foto: Liderul UDMR, Hunor Kelemen, și premierul Ungariei, Viktor Orban (sursa aici).
În această ultimă parte a analizei noastre cercetăm mai multe
pericole care reies din analiza noastră. Un set de pericole este identificat de
experții maghiari și vizează în special pericole la adresa comunității maghiare
din România și a stabilității regionale. Un al doilea set de pericole este cel
evidențiat în special de noi, la adresa securității și stabilității societății
din România, în ansamblul ei, și la adresa securității și stabilității
regionale.
Așadar, printre pericolele
acestei dependențe a comunităților de maghiari din România față de propaganda
de la Budapesta, unii experți maghiari și noi am identificat următoarele:
1.
teama de apariția unor contra-reacții
în România (dar și în Serbia, Ucraina, Slovacia) împotriva propagandei lui
Vikor Orban, contra-reacții despre care experți maghiari consideră că se vor
răsfrânge negativ și asupra comunităților respective de maghiari din aceste
țări;
2.
pierderea autonomiei și coeziunii
comunităților maghiare din afara Ungariei; creșterea polarizării în cadrul
acestora, din cauza
specificului politic al mesajelor lui Viktor Orban;
3.
un risc de securitate regional și
european puternic din cauza propagandei anti-UE și anti-occidentale
a guvernului maghiar. De exemplu, dacă până în 2010, maghiarii din România
aveau o încredere mai ridicată în UE decât media pe România, după pătrunderea
masivă a propagandei maghiare în România, mai ales după anul 2010, încrederea
maghiarilor din România în UE a scăzut dramatic, după cum se poate vedea în
tabelul de mai jos, în timp ce încrederea românilor a rămas relativ constantă;
Sursa: Tibor Toró și Transtelex
4.
promovarea
intereselor rusești;
5.
promovarea narațiunilor rusești
referitoare la războiul din Ucraina. Acest pericol, identificat atât de experți
maghiari, cât și de noi, reiese explicit dintr-un titlu din presa
de limba maghiară: „Sondaj: Maghiarii sunt cea mai pro-rusă comunitate din
România, din cauza propagandei guvernului Orbán răspândită în Transilvania”. În
analiza studiului se spune explicit
că: „Rezultatele măsurătorilor realizate de cercetătorii în științe sociale
arată că opinia publică românească este dominată de atitudini pro-occidentale,
însă mesajele populiste și conținutul anti-occidental generat artificial
câștigă teren în rândul maghiarilor din Transilvania. Românii au încredere în
UE, în Occident și în Statele Unite; maghiarii din Transilvania au încredere în
Viktor Orbán și în guvernul Fidesz. Comunicarea referitoare la război a fost
complet dominată de mass-media publică maghiară și de mesajele distribuite de
politicienii guvernului maghiar.” Iată, în mod explicit, cum propaganda de la
Budapesta afectează în mod hotărâtor percepția maghiarilor din România despre
anumite teme-cheie;
6.
vulnerabilizarea și
controlul din exterior asupra comunității maghiare din România, în vederea
atingerii unor scopuri adverse României;
7.
propaganda lui Viktor Orban și
dependența de aceasta alimentează unele tensiuni și stereotipuri existente deja
între comunitatea românilor și maghiarilor din Transilvania, așa cum atestă un raport întocmit
chiar de etnici maghiari, citat și mai devreme: „Rețelele sociale au devenit un
nou instrument pentru guvernul FIDESZ de a răspândi dezinformare și propagandă
și de a alimenta tensiunile și stereotipurile deja existente între români și
minoritatea maghiară. Ziarele tradiționale și influencerii offline s-au mutat
în mediul online și și-au construit comunități pe bloguri, portaluri și rețele
sociale, în principal pe Facebook (de departe cea mai importantă rețea din
întreaga regiune a Europei de Est). Vedem deja consecințele neplăcute ale
acestor noi camere de rezonanță de pe rețelele sociale. Când vine vorba de
minorități etnice, este ca și cum ai construi o realitate complet diferită.”
(p. 52)
8.
Raportat la elitele maghiare din
Transilvania, un alt pericol este „Izolarea
elitei intelectuale din Transilvania adâncește și mai mult această criză. În
acest context, presa locală și-a pierdut, de asemenea, rolul de a gestiona
orice, deoarece infiltrarea discursurilor politice alternative prin canale
informale nu este contracarată.”
9.
noi considerăm cazul de la Ditrău,
în care un preot maghiar a instigat comunitatea maghiară locală împotriva unor
migranți srilankezi, drept un incident izolat și nu unul care reprezintă
comunitatea maghiară din România și nici nu credem că astfel de evenimente se
mai pot întâmpla, nici la o scară mai mică, nici la o scară mai mare. Cu toate
acestea, trecem acest eveniment la pericole
pentru a arăta la ce poate duce propaganda de la Budapesta și preluarea ei
nemijlocită de maghiarii din România. Csaba Asztalos arăta cum
„Comunitatea maghiară din Transilvania este conectată la mass-media regională
și din perspectiva legăturii cu Ungaria, unde știm foarte bine că un element de
comunicare constantă este discursul antimigrație. Ca atare, poate că sursa
fricilor de la Ditrău – și nu numai – are și această explicație, și acest izvor
poate să constituie: comunicarea globală din zona media pe zona de
anti-migrație”, dar și respondentul maghiar al interviului publicat anul trecut
de noi arăta cum comunitatea locală nu a făcut decât să urmeze ad literam propaganda de la Budapesta.
Așa cum spune și respondentul interviului nostru,
dacă așa se spunea la televizor de la Budapesta, comunitatea locală nici nu s-a
gândit că ar trebui să reacționeze altfel, nici nu s-a gândit că propaganda ar
putea să nu fie adevărată sau corectă. Astfel de preluare fără trecerea prin
orice filtru a narațiunilor de la Budapesta este ceea ce îngrijorează în acest
caz mai mult decât potențialul dăunător al manifestărilor punctuale implicite;
10. emigrarea tinerilor maghiari
din România în Ungaria și din cauza necompetitivității acestora pe piața muncii
din România, din cauza necunoașterii limbii române. Necunoaștere care este
încurajată de programele de segregare între comunități și de propaganda de la
Budapesta, dar și de ignoranța și indiferența decidenților români;
11. creșterea distanței
sociale dintre maghiari și români, dintre maghiarii cetățeni români și România,
segregarea societăților,
crearea de falii intrasocietale;
12. o tensiune în creștere în Transilvania între atitudinile maghiarilor
ardeleni și cele ale majorității românești, despre care experți maghiari se
tem că poate „exploda” la un moment dat. Desigur că nici experții maghiari care
au semnalat acest lucru nu își doresc această „explozie”, este limpede că nici
majoritatea maghiarilor și românilor din România nu și-o doresc, dar întrebarea
care se pune este dacă nu cumva altcineva și-ar dori o astfel de „explozie” și
tocmai de aceea s-a făcut comunitatea maghiară dependentă de mesajele sale? În
afară de primele nume care ne pot veni în minte, ale lui Viktor Orban sau ale
altor personaje radicalizate din afara sau din interiorul României, nu putem să
nu ne întrebăm dacă nu cumva o astfel de „explozie” nu ar conveni și unor
personaje din Federația Rusă;
13. „spălarea pe creier”
și traumatizarea tinerilor din cauza narațiunilor istorice deformate și
manipulate de la Budapesta asupra Tratatului de la Trianon și a altor chestiuni
istorice;
14. desuveranizarea
României prin preluarea de către Ungaria a unor atribuții ale Statului Român;
15. amenințări și riscuri la adresa securității naționale a României. Dacă
amenințările prin desuveranizare, monopolul propagandistic asupra comunității
maghiare și a opțiunilor politice ale acesteia, uneori împotriva intereselor
strategice ale României, ca în cazul războiului din Ucraina, deja se pot
întrezări, riscurile sunt și ele semnificative. În acest sens, pe moment,
guvernul lui Viktor Orban instrumentalizează comunitatea maghiară din România
doar pe teme anti-imigrație, pro-rusești și anti-Ucraina, anti-ideologie de gen
și alte ideologii de extrema stângă preferate la Bruxelles, teme anti-NATO și
anti-UE, dar o întrebare pe care este
obligatoriu să ne-o adresăm este ce se va întâmpla dacă/când guvernul de la
Budapesta va decide să instrumentalizeze această comunitate semnificativă,
perfect cuplată la mesajele de la Budapesta, pe teme anti-România? Deja
face aceasta într-o oarecare măsură printr-o parte a propagandei sale, unde
sunt extrem de dese mesajele care ridiculizează și încearcă să compromită orice
are legătură cu România. Pare o pregătire premergătoare a terenului.
Premergătoare pentru ce? Iată o întrebare ce se merită pusă.
O prognoză pe termen mediu
Prognoza noastră este că
Viktor Orban și Fidesz vor încerca la un moment dat pe termen mediu să
întreprindă în Transilvania acțiuni mult mai grave și mai periculoase pentru
toată lumea decât tot ceea ce au făcut până acum. Iar această prognoză a
noastră se bazează pe câteva motive foarte realiste și pragmatice:
1. Propaganda maghiară deja
a făcut ce era mai greu – a conectat decisiv comunitatea maghiară din România
la mesajele și narațiunile propagandistice de la Budapesta, pe care le urmează
nemijlocit, și a început să construiască o identitate politică comună, așa cum
vrea Viktor Orban, și la Budapesta și în România. Această dependență de
mesajele de la Budapesta nu va face decât să crească și mai mult pe viitor,
dacă lucrurile vor continua tot așa;
2. Populația maghiară din
România este într-o relativă scădere, iar decidenții de la Budapesta, care o
consideră o masă de manevră, pot decide să facă ceva radical înainte ca „masa
lor de manevră” să nu devină prea mică numeric ca să poată facă ceea ce vrea
Budapesta și să aibă un impact major, poate decisiv pentru obiectivele
respective. Desigur, vinovați pentru scăderea numărului maghiarilor din România
sunt chiar și cei de la Budapesta, care sunt principalii beneficiari de forță
de muncă maghiară din România, mai ales că tinerii maghiari români cunosc tot
mai puțin limba română și au tot mai puține posibilități de angajare în
România, dar despre astfel de lucruri nu se vorbește. În plus, nu doar
maghiarii au scăzut ca populație în România, ci și românii;
3. Al treilea motiv este că
Viktor Orban se consideră pe sine însuși un tip de om al providenței pentru
poporul maghiar, un fel de „Iancu de Hunedoara” modern care salvează Ungaria și
Europa de invazii, așa cum se vede și în recentul serial istoric finanțat
generos chiar de Viktor Orban. El se consideră și este un lider carismatic, dar
și extrem de autoritar. Iar liderii autoritari obișnuiesc să aibă ambiții
personale foarte persistente, pentru care sunt în stare să facă orice, inclusiv
să facă pariuri foarte periculoase și riscante pentru toată lumea. Exemple în
istorie sunt nenumărate, iar dintre cele actuale putem da exemplul lui Vladimir
Putin, care și-a făcut o ambiție personală din Ucraina, iar alte trei exemple
de lideri autoritari cu ambiții personale sunt încă în așteptarea de a face
mișcările decisive – Recep Tayyip Erdogan cu ambițiile sale neo-otomaniste
(ocuparea unor teritorii în Siria și Irak cu siguranță nu îi sunt de ajuns), Xi
Jinping cu Taiwan și Viktor Orban cu Transcarpatia sau Transilvania. Sperăm să
ne înșelăm, dar istoria ne arată că astfel de lideri sunt capabili să își riște
propria lor națiune pentru proiecte din care și-au făcut o ambiție personală.
Personaje ca Viktor Orban, Vladimir Putin sau Recep Erdogan au obiceiul de a
spune exact ce vor face, dar doar pe anumite dosare. Vladimir Putin a spus că
va invada Ucraina și nimeni nu l-a crezut, Recep Erdogan a spus că va invada
„într-o noapte” Grecia sau Armenia în Syunik și nimeni nu îl crede, iar Viktor
Orban a spus zâmbind că el nu recunoaște actualele granițe ale României, și
nimeni nu îl crede.
Concluzii
Pe 5 martie 1991, doar cu
câteva luni înainte de declanșarea de către Federația Rusă a războiului
secesionist din Transnistria (pregătirile căruia și provocările armate fuseseră
deja începute din 1990), un ziar din Tighina, Republica Moldova, cu mult curaj spunea profetic că:
„Se pare că prăpastia apărută între oameni ce vorbesc diferite limbi nu se
micșorează, ba, din contra, se mărește. Se crează impresia că o anumită forță
împiedică la apariția unui pod al înțelegerii. Aceasta ne pune în gardă pe
toți, indiferent de poziția politică… Și dacă astăzi iar vom ascunde de oameni
realitatea, dacă vom încerca din nou să denaturăm ceea ce mâine va deveni
istorie, indiferent de faptul dacă ne place sau nu acest adevăr, oamenii pur și
simplu se vor îndepărta de noi și nu ne vor mai crede niciodată. Astăzi, în
lumea noastră, ce abundă în evenimente, nu e greu să induci pe cineva în
eroare, așa cum o fac unii. Însă noi suntem convinși că dumneavoastră puteți
delimita realitatea de propaganda pură.” Nu știm câți dintre maghiarii din
România mai pot discerne realitatea de propaganda guvernului lui Viktor Orban
sau câți dintre români mai pot discerne realitatea de propaganda ideologică de
extrema stângă multiculturalistă emanată de unele personaje de la Bruxelles,
dar noi încă sperăm să fie cât mai mulți.
Profetice și de un realism
izbitor sunt aceste cuvinte de mai devreme ce prefațau războiul ce va urma în
Transnistria, în Republica Moldova. Dar aceste cuvinte par să se potrivească
perfect și situației de astăzi din Transilvania: prăpastia ce se mărește între
oameni care vorbesc limbi diferite, forțe ce împiedică apariția unui pod al
înțelegerii, iar în loc de propaganda rusă a anilor 1990-1992, avem propaganda
maghiară a anilor 2010-2025. În Transnistria, după separarea și polarizarea
comunității rusofone față de cea românofonă și după ce propaganda rusă a fost
implementată hotărâtor în societate, a urmat un război declanșat de Federația
Rusă direct și prin interpuși, ceea ce a născut un așa-zis „stat” separatist
controlat de Moscova în Transnistria. Oare
ce va urma în Transilvania după ce comunitatea maghiară a fost segregată
hotărâtor față de cea românească, acolo unde nu se construiesc punți între cele
două comunități, ci dimpotrivă, acolo unde propaganda de la Budapesta a cucerit
deja decisiv maghiarii din România?
În încheiere, repetăm ceea
ce am spus și la început: noi nu îi
considerăm sub nicio formă vinovați pe cetățenii români de etnie maghiară
pentru această dependență a majorității lor de propaganda lui Viktor Orban și
de mesajele acestuia. Principalii vinovați sunt cei care au permis ca aceste
politici și această propagandă să fie implementate în România și cei care le-au
conceput și le-au implementat – adică principalii vinovați sunt de departe
decidenții români și maghiari, care, pentru câștiguri politice sau personale au
închis ochii la încălcarea suveranității României sau care din revizionsim sau
pentru câștiguri personale au făcut totul ca maghiarii din România să devină
dependenți de un actor propagandistic străin. Principalii vinovați sunt cei
care cu bună știință au închinat o întreagă comunitate de 1 milion de oameni
unui actor străin anti-occidental, pro-rus și anti-român (care spune explicit
că nu recunoaște granițele României), adică guvernului lui Viktor Orban și
partidului Fidesz.
Repetăm întrebarea –
deocamdată, această dependență totală de propaganda de la Budapesta se
manifestă doar prin alungarea unor brutari srilankezi din Ditrău sau prin
viziuni pro-ruse ale maghiarilor din România, dar ce se va întâmpla atunci când
propaganda de la Budapesta le va cere de exemplu în mod explicit să facă ceva
împotriva intereselor sau securității României? Desigur, deocamdată nu se va
întâmpla aceasta, pentru că cei care fac aceste inginerii sociale nu sunt naivi
și ei știu că deocamdată comunitatea maghiară din România este încă prea
atașată de statul în care trăiesc și în care s-au născut și de unele valori
locale. Dar ce se va întâmpla atunci când, în urma propagandei de la Budapesta,
atașamentul maghiarilor din România față de țara lor natală sau față de semenii
lor români se va fi micșorat așa cum s-a micșorat încrederea lor în Uniunea
Europeană, așa cum am văzut în tabelele de mai sus? Atunci ce se va întâmpla?
Matei Blănaru este expert LARICS și doctorand al Universității din București.