Avariile din sistemul de termoficare au ținut zeci de mii de români în frig și nu doar în București, ci și în alte orașe precum Craiova, singura posibilitate pe care aceștia au avut-o fiind încălzirea cu aparate care au crescut considerabil facturile la energia electrică.
Românii plătesc dublu pentru căldură din cauza defecțiunilor din sistemul de termoficare
La factura lunară de circa 400 lei pentru încălzirea unui apartament cu 2 camere în București se vor adăuga și costurile cu energia electrică (cca 250 kWh consum energie electric în plus), respectiv creșterea facturii de energie electrică cu cca 400 de lei, potrivit calculelor efectuate de expertul în energie Dumitru Chisăliță. „Cost dublu, nu pentru confort, ci pentru supraviețuire”, punctează expertul, criticând lipsa de intervenție a statului în astfel de situații.
„Oamenii trebuie să se aștepte la costuri mai mult decât duble pentru încălzire în luna ianuarie 2026. Urmează două săptămâni de temperaturi nocturne cu temperaturi cuprinse între -6 și – 11 grade C în București, ceea ce va adăuga costuri pentru încălzirea românilor”, a adăugat el, precizând că sumele uriașe pe care sunt nevoiți românii să le plătească sunt de fapt „costul direct al eșecului administrației, o taxă informală, dar perfect reală, percepută celor care au fost abandonați de serviciile publice”.
Specialistul în energie a amintit de data de 13 ianuarie, la ora 17:00, când consumul de energie electrică a atins 9.119 MWh/h, cel mai ridicat nivel din ultimii ani. Reacția oficială a autorităților, spune expertul, a fost tipică: „consum prea mare”, „presiune pe sistem”. „Nicio vorbă despre cauză. Nicio asumare. De parcă milioane de oameni ar fi decis simultan să testeze limitele rețelei, nu să-și încălzească locuințele înghețate”, spune Chisăliță.
Mai rău ca în 1989
„Acest consum record este prezentat ca o anomalie, dar realitatea este mai incomodă: el este cu doar 5% sub media din 1989, într-o Românie care atunci consuma cu 74% mai mult la nivel de an. Diferența este fundamentală. Atunci consumam pentru industrie. Astăzi consumăm pentru a nu îngheța. Nu progres, ci regres”, adaugă specialistul.
Potrivit acestuia, structura producției din acel vârf de consum spune mai multe decât orice discurs politic.
„Hidroenergia a asigurat 27% din necesar, fiind principalul pilon de stabilitate. Exact acea hidroenergie demonizată ani la rând în dezbateri superficiale, în care barajele sunt tratate ca un rău absolut, iar realismul energetic este ignorat. Fără hidro, România ar fi fost complet dependentă de importuri scumpe și incerte. Importurile au fost cea de a doua sursă de consum și au ajuns la 23%. Acesta nu este un semn de „integrare europeană”, ci de vulnerabilitate strategică . În vârf de consum, energia nu se cumpără ieftin și nici sigur. Se cumpără scump, sub presiune, iar nota de plată ajunge tot la populație, fie prin fapte, fie prin inflație.
Cea mai mare ipocrizie este că, în timp ce cetățenii plătesc aceste costuri, discursul public rămâne blocat între sloganuri verzi și tăceri convenabile. Tranziția energetică este invocată, dar infrastructura reală este ignorată. Se vorbește despre idealuri, dar se evită deciziile grele: modernizarea termoficării, investițiile serioase în capacități stabile, asumarea costurilor politice. Aceasta nu a fost o criză naturală. A fost o criză administrativă”, explică expertul, adăugând că un stat care nu poate asigura căldură iarna nu e un stat aflat în tranziție, ci un stat care cedează funcțional.
„Iar când acest eșec este plătit direct de cetățeni, fără explicații și fără responsabilități asumate, nu mai vorbim despre ghinion sau vreme rea, ci despre un contract social rupt. Iarna viitoare va veni din nou. Țevile vor fi la fel de vechi. Discursurile, la fel de goale”, argumentează expertul.
Sistemul de termoficare din București nu funcționează la capacitate maximă
În prezent, harta sistemului de termoficare din București arată că sunt porțiuni întinse din cartierele cu blocuri care nu primesc suficientă căldură.
După cum se poate observa în harta de mai sus sunt probleme majore la furnizarea agentului termic în sectoarele 2, 3 și 4.
Explicațiile ELCEN pentru această situație sunt pierderile mari din rețea:
„Sistemul de termoficare funcționează ca un circuit unitar, în care
parametrii de livrare și cei de retur sunt strâns legați între
ei. Nu contează doar ce pleacă din centralele ELCEN către rețeaua
de termoficare, ci și în ce condiții agentul termic se întoarce
din rețea către CET-urile ELCEN. Parametrii de retur sunt asigurați
de către operatorul rețelei de termoficare. Atunci când parametrii
de retur (adică ceea ce intră în centralele ELCEN din rețea) nu
sunt corespunzători, întregul sistem este dezechilibrat, iar
echipamentele din centrale sunt supuse unor solicitări suplimentare
ce impun funcționare cu restricții sau, în cazuri extreme, oprire,
pentru a preveni avarii majore și riscuri pentru personal.
Dacă acești parametri
de retur ar fi asigurați corespunzător, atunci și instalațiile
din CET-urile ELCEN ar putea fi automat încărcate la maxim, cu
randamente mai bune și eficiență mai ridicată. (…) Orice
suplimentare a debitelor este posibilă doar cu reducerea pierderilor
din rețeaua de termoficare, astfel încât adaosul de apă să
revină în limitele normale.
Subliniem încă o dată ca forțarea debitelor în centrale, în condițiile pierderilor mari
din rețeaua de termoficare, înseamnă risc ridicat de avariere
gravă a echipamentelor”.
