Victoria Stoiciu, forty five de ani, senator PSD de Vaslui și membră în Comitetul Politic Național al PSD, a trimis redacției Jurnalu această scrisoare, pe care o publicăm.
În aceste zile, România se află la o răscruce istorică.
Pe 18 mai, nu alegem doar un nume. Mai mult decât oricând în ultimii 35 de ani, alegem între două modele de societate, între două feluri de a trăi și de a spera.
Zilele acestea am stat de vorbă cu multă lume — de la votanți ai lui Nicușor Dan până la votanți ai lui Simion, dar mai ales cu nehotărâți.
„Pericolul care planează asupra noastră nu este o simplă alternanță de putere”
Pentru unii din cei din urmă, Simion este clar opțiunea cea mai rea, însă problema este că nici Nicușor Dan nu li se pare o alegere semnificativ mai bună. Pentru alții, Simion este o variantă dezastruoasă, dar îmi spun: „Poate doar dacă îl lăsăm să ajungă la putere ne vom vindeca de extremism.”
Însă tocmai într-un tur doi unde mobilizarea este vitală, alegerea celor nehotărâți devine crucială. Ei pot înclina balanța între salvarea democrației și căderea într-un regim autoritar.
Dragi prieteni, pericolul care planează asupra noastră nu este o simplă alternanță de putere. Este amenințarea reală a unui regim autoritar și neofascist, mascat sub lozinci naive de „mândrie națională” și „recâștigare a demnității”. Acum mai puțin de 100 de ani, Europa interbelică ne-a avertizat cu prețul propriului său naufragiu.
Și atunci, în Germania mulți lideri politici și intelectuali germani au considerat că Hitler este un agitator extrem, dar lipsit de suport instituțional valid, care va putea fi „controlat” de elitele conservatoare tradiționale. „În două luni îl vom strânge pe Hitler într-un colț până va țipa”, i-a spus von Papen unui confident în 1933, când Hitler a fost numit cancelar.
În mai puțin de două luni, Hitler a concentrat aproape întreaga putere politică în mâinile sale, a dezmembrat statul de drept, a golit Reichstag-ul de orice autoritate reală și a aruncat democrația de la Weimar în uitarea istoriei. Capacitatea umană de a subestima forța distructivă a răului este uluitoare.
Astăzi, în România, suntem chemați să învățăm această lecție amară.
Riscul să intrăm „într-o lungă și întunecată eră a istoriei noastre”
Să nu ne amăgim, așadar, cu gândul că extremismul se va eroda „natural” după un mandat eșuat. Istoria ne arată altceva: liderii extremiști, odată ajunși la putere, nu pleacă pur și simplu.
Chiar și atunci când aparent pierd alegerile, revin mai puternici, profitând de manipulare, de dezinformare și de căutarea permanentă a țapilor ispășitori. Vor găsi mereu vinovați: „soroșiștii”, „străinii”, „ONG-urile”, „ambasadele”, „minoritățile” — orice țintă convenabilă pentru a distrage atenția de la propriile eșecuri. Se va consolida, pas cu pas, dacă nu este oprit la timp.
Extremismul e o boală cronică, care dacă nu e ținută sub administration, va paraliza tot organismul social. Dacă alegerile vor fi câștigate de Simion, vom intra într-o lungă și întunecată eră a istoriei noastre.
Dragi prieteni, vă înțeleg ezitarea și oboseala. După două decenii în care am avut doar președinți de dreapta, iar cuvinte precum „schimbare” și „modernizare” ne declanșează butonul de alarmă. Dar azi alegerea noastră nu e între un candidat de dreapta și unul mai la dreapta, cum spuneți unii dintre voi. Azi avem de ales între democrație și autoritarism.
„Dacă autoritarismul câștigă, aceste probleme nu se vor rezolva”
Vă înțeleg dezamăgirea – dar ea poate fi tratată doar într-o societate democratică. Tot așa cum doar într-o societate democratică avem șansa să reparăm problemele care au generat extremismul: inegalitatea, marginalizarea, frustrarea adâncă a milioanelor de oameni lăsați în afara beneficiilor creșterii economice.
Doar într-o democrație putem reconstrui încrederea ruptă între cetățeni și instituții, putem construi o economie care nu doar crește, ci și contain, o societate care nu doar împarte PIB-ul, ci și demnitatea și șansele reale. Nu va fi ușor, dar avem o șansă.
Dacă autoritarismul câștigă, aceste probleme nu se vor rezolva. Din contră: se vor adânci, se vor amplifica și vor hrăni și mai mult un regim bazat pe ură și diviziune.
Dacă Nicușor Dan câștigă, vom putea continua să corectăm, să reformăm, să sperăm.
Dacă George Simion câștigă, vom intra într-o spirală a regresului din care va fi infinit mai greu să mai ieșim.
Pe 18 mai, nu vă îndemn să votăm perfecțiunea. Dar votăm condiția însăși a posibilității de a construi un viitor mai bun.
Votul de duminică nu e un take a look at de idealism, e un take a look at de realism. Nu e un take a look at de entuziasm, ci unul de luciditate. Dacă ezităm, s-ar putea să nu mai avem cale de întoarcere. Pentru că se vor ocupa de noi. De fiecare – particular person.
