Articol de Octavian Cojocaru – Publicat miercuri, 31 decembrie 2025 22:59 / Actualizat miercuri, 31 decembrie 2025 23:09
Cine parcurge lista echipelor campioane din Italia poate observa că în ediția 1926 – 1927 titlul n-a fost acordat nimănui. Un prim scandal imens de corupție i-a făcut pe șefii de atunci ai federației italiene să retragă acel trofeu echipei AC Torino.
În acest episod din „Istorii neștiute”, iată, pe scurt, culisele „Scandalului Allemandi”, așa cum a rămas cunoscut. Ce s-a întâmplat în prima ediția în care eșalonul de elită din „Cizmă” a purtat denumirea de „Divisione Nazionale”?
Total contraintuitiv, victima directă a acelui caz de corupție a fost Juventus Torino, club care mai apoi s-a „revanșat” cu vârf și îndesat. Iar victimă colaterală a fost Bologna, o echipă cu „lipici” printre conducătorii fasciști ai Italiei din acei ani. Cum a fost posibil? Iată povestea!
Campionatul Italiei tocmai fusese rebranduit și reorganizat de sistemul fascist. În acel sezon, se desfășura în două faze. În prima, erau două grupe a câte zece formații, iar primele trei clasate în fiecare dintre serii urmau să joace ceea ce azi am numi un „play-off”.
În faza finală se calificaseră cele două rivale din Torino, AC și Juventus (campioana en-titre a Italiei), cele două rivale din Milano, AC Milan și Inter, plus Bologna și Genoa.
Când „Toro” a „lucrat-o” pe Juve
Pe 5 iunie 1927 era programat un nou episod din „Derby della Molle”, AC Torino – Juventus. Echipa „granata” avea un palmares „imaculat” – zero trofee -, în timp de Juve abia se lăuda cu două titluri (între timp au ajuns la un total de 36 – record în Italia). Erau departe de Genoa, care avea nouă titluri (nici n-au mai adăugat vreunul!) sau Pro Vercelli, care avea șapte campionate câștigate.
Ambele rivale torineze aveau „foame” de trofee, dar atunci, în vara anului 1927, cei de la Torino au fost cei care au făcut orice doar ca să pună mâna pe titlu.
Urma, așadar, etapa a 7-a dintr-un total de 10 din acel play-off. „Toro” conducea în clasament, cu 10 puncte, iar Bologna și Juventus o urmau, ambele cu câte 7 puncte.
Înaintea acelui „Derby della Molle” programat pe 5 iunie 1927, Guido Nani, un fel de director economic la „Toro”, l-a contactat pe studentul Francesco Gaudioso să-i facă „o ofertă de nerefuzat” vecinului său Luigi Allemandi, fundaș la Juventus.
Concret, Luigi Allemandi trebuia să faciliteze victoria lui „Toro”, iar în schimbul acestui serviciu ar fi câștigat 35.000 de lire italiene. 25.000 le primise ca „avans”, iar restul de 10.000 de lire urma să-l încaseze după ce echipa „granata” avea să câștige titlul.
Nu i-au mai dat ultima tranșă promisă
AC Torino a câștigat derby-ul cu 2-1, dar unul dintre cei mai buni jucători de la Juventus a fost tocmai Luigi Allemandi! Da, fix omul care încasase deja 25.000 de lire ca s-o lase „mai moale”. Într-o cronică din „La Stampa”, Allemandi a fost lăudat chiar de Vittorio Pozzo, cel care ulterior va deveni antrenorul care va aduce Italiei titlurile mondiale din 1934 și 1938.
Pe 3 iulie 1927, „Toro” a câștigat matematic titlul, primul din istoria sa. Clasamentul final arăta astfel: 1. AC Torino – 14 puncte, 2. Bologna – 12 puncte, 3. Juventus – 11 puncte.
Dar Guido Nani a „uitat” că mai avea o datorie de 10.000 de lire către Luigi Allemandi.
Nu peste mult timp, a intrat în scenă jurnalistul Renato Ferminelli, care stătea în aceeași clădire în care erau locuiau Allemandi și Gaudioso. Total întâmplător, jurnalistul i-ar fi auzit certându-se pentru suma promisă jucătorului, dar rămasă neîncasată.
Renato Ferminelli a scris primele articole despre „Caso Allemandi” (n.r. – „Cazul Allemandi”).
Primul articol al lui Ferminelli a fost publicat pe 29 iulie. S-a declanșat o anchetă de proporții, în timpul căreia au apărut numele altor doi fotbaliști de la Juventus – Federico Munerati (atacant cu 111 goluri marcate pentru „alb-negri” în perioada 1922-1933) și Pietro Pastore (tot atacant, rămas până azi jucătorul cel mai tânăr care a îmbrăcat tricoul „Bătrânei Doamne”: a debutat la 15 ani și 222 de zile) – care ar fi fost și ei „mânjiți”.
Ancheta condusă de Leandro Arpinati, președintele federației italiene în acel moment, a scos la iveală și presupuse dovezi care îl incriminau pe Allemandi. Se vorbea despre o scrisoare ruptă găsită într-un coș de gunoi pe stradă, dar pe care n-a văzut-o nimeni niciodată!
Pe 4 noiembrie 1927, când începuse deja sezonul 1927 – 1928, titlul lui Torino a fost revocat, dar nici n-a fost acordat celor de la Bologna, care încheiaseră pe locul 2.
Leandro Arpinati, bun prieten cu liderul fascist italian Benito Mussolini, a decis ca titlul să nu revină nimănui, fiindcă el locuia în Bologna și nu voia să se interpreteze că își favoriza echipa de suflet.
Bine, Bologna a câștigat șase din cele șapte titluri din palmaresul clubului în timpul mandatului Benito Mussolini! Dar asta e altă discuție. În acel an, 1927, n-a vrut nimeni să-i dea „lo scudetto”.
Pe 21 noiembrie 1927, Luigi Allemandi a fost suspendat pe viață din activitatea sportivă, la doar 24 de ani. Alături de el, au mai fost suspendați „pe viață” Enrico Marone Cinzano, președintele lui AC Torino, Eugenio Vogliotti, vicepreședinte, Pietro Zanoncelli, secretar, și Guido Nani, „capul răutăților”. Alte 17 persoane din cadrul clubului au primit diferite pedepse!
Luigi Allemandi a făcut recurs, invocând faptul că nu sunt probe care să-l incrimineze. A reclamat că mașina scumpă pe care se spunea că și-ar fi achiziționat-o din cei 25.000 de lire încasați înainte de meci era, de fapt, vehiculul unchiului său.
Aceste pedepse „pe viață” au ținut doar câteva luni, până pe 22 aprilie 1928, când regimul fascist al lui Benito Mussolini a dat o amnistie generală, ștergând aproape toate faptele penale!
În paralel, conducătorii lui „Toro” anchetați și suspendați l-au dat în judecată pe jurnalistul care a declanșat scandalul, dar după ce s-a șters totul cu buretele au renunțat și ei la aceste acțiuni în instanță.
Locuiam într-o pensiune din piața «Madonna degli Angeli». Studiam dreptul, tatăl meu era notar. Juventus îmi dădea 400 de lire pe lună, îmi ajungeau… De la în meciul tur, pe care l-am câștigat cu 1-0, s-a întâmplat ceva dubios. Unul dintre conducători ne avertizase: «Știu că cineva a încercat să cumpere niște jucători de la Juventus. Fiți atenți, dacă vă prind, sunteți pierduți!». A fost ceva murdar, e adevărat, dar vinovat nu am fost eu. Au fost alții
– Luigi Allemandi, peste ani de la acel eveniment
A redebutat împotriva lui Torino!
Luigi Allemandi n-a mai rămas la Torino, ci s-a transferat la Inter Milano chiar în vara anului 1927, înainte de suspendarea „pe viață”. Ironia sorții, după ce a primit iar drept de joc, fundașul a redebutat într-un meci susținut de „nerrazzuri” chiar contra celor de la AC Torino.
La Inter, Allemandi a devenit rapid om de bază, a stat 8 sezoane, până în 1935, strângând 193 de apariții. A câștigat un titlu, cel din ediția 1929 – 1930. După cele 8 sezoane la Inter a mai evoluat pentru AS Roma, Venezia, iar ultimele sale meciuri din carieră le-a susținut în tricoul celor de la Lazio, în sezonul 1938 – 1939, la 12 ani distanță de la scandalul în care a fost implicat.
Campion mondial cu Italia!
Allemandi a atins „Everestul” fotbalistic când a devenit campion mondial cu naționala Italiei la turneul final din 1934, găzduit chiar de „Cizmă”. Allemandi a fost titular în toate meciurile „squadrrei azzura”! Incredibil destin pentru fotbalistul suspendat „pe viață”.
24de selecții a strâns Luigi Allemandi în naționala Italiei
Cum numără „Toro” titlurile
Singura sancțiune dictată în toamna anului 1927 pentru acest prim mare scandal de corupție din fotbalul italian care a rămas valabilă a fost cea dictată împotriva clubului AC Torino, ștergerea titlului din 1926 – 1927.
„Toro” s-a revanșat în ediția 1927 – 1928, când a câștigat primul titlu sub conducerea unui antrenor, Tony Cargnelli, trecut anterior pe la două echipe din România!
Gruparea torineză nu s-a împăcat nici până azi cu titlul pierdut în 1927 și, în multe istorii ale grupării „granata” la titluri apare notat astfel: 7+1. Șapte sunt cele recunoscute oficial, unul este cel anulat în urmă cu aproape 100 de ani.
Actuala conducere a celor de la FC Torino (așa se numește clubul din 2005 încoace) a făcut demersuri pentru recuperarea acelui titlu, susținând că nu există probe care ateste coruperea jucătorilor de la Juventus. Dar acel titlu rămâne șters deocamdată din istoria fotbalului italian.
Între timp, Juventus, rivala din oraș, s-a confruntat și ea cu probleme similare, fiindu-i șterse titlurile din edițiile 2004-2005 și 2005-2006, în urma celebrului scandal Calciopoli. Dar acele titluri n-au fost anulate definitiv, ci au fost trecute în contul echipei Inter Milano, cea care a terminat pe locul 2 în ambele sezoane.
