Diana Șoșoacă nu e o apariție exotică, ci este moștenitoarea de drept a unei linii lungi de politicieni care au făcut capital politic din ură și circ, scrie activistul pentru drepturile omului Ciprian Necula, într-un articol de opinie publicat de Jurnalu, amintindu-i pe Corneliu Vadim Tudor, Dan Diaconescu, Funar, Ghiță, Bogdan Diaconu, care le-au deschis calea lui Călin Georgescu, George Simion și Diana Șoșoacă.
Corneliu Vadim Tudor, urlătorul suprem, a deschis balul. Tribunul isteric, care și-a făcut cariera urlând împotriva ungurilor, evreilor și romilor. În 2000, a ajuns în turul doi la prezidențiale cu Ion Iliescu. România a tresărit atunci, pentru o clipă, și s-a mobilizat exemplar: Vadim a pierdut, dar a lăsat în urmă dovada că extremismul urlat aduce milioane de voturi.
Dan Diaconescu, Funar, Ghiță, Bogdan Diaconu
Dan Diaconescu, televangelistul de garsonieră, a dus povestea mai departe. OTV period bâlciul național, iar PP-DD a explodat cu un scor istoric de aproape 15%. Promisiunile aberante, țipetele și sign-ul non-cease au dovedit că la români circul nu generază doar un râs contagios, ci și un vot iresponsabil.
Gheorghe Funar, vopsitorul naționalist de bănci, colora Clujul în tricolor și visa că dacii au inventat istoria universală. A sălășluit prin mai multe partide, dar a rămas pentru eternitate extremistul de provincie, cu o singură placă zgâriată: „ungurii ne fură Ardealul”.
Sebastian Ghiță și Bogdan Diaconu, teoreticienii plictiselii, au încercat și ei. Au fondat un partid ultranaționalist, anti-UE, anti-orice. Doar că ura lor period prea sterilă, fără circ, fără spectacol. Publicul s-a plictisit de discurs, așa că i-a trimis order la coșul de gunoi electoral.
Georgescu e din altă ligă a pericolului
Georgescu, legionarul copy-paste, a fost altă poveste. Un pur-sânge fascist, în peep să recite din Codreanu și să plagieze discursurile lui Antonescu cu intonație de actor.
E actor pentru că s-a imaginat în various roluri din Disney sau Hollywood – prezenând public replici din filme și desene animate ca fiind adevăruri obiective.
Inițial marginal, fără susținere publică… până la „ajutoarele” externe, cu precădere din partea unor entități statale ostile democrației. Norocul României democratice nu a mai venit inițial de la votanți – ca în cazul lui Vadim – ci de la instituțiile publice care au în mandat protejarea democrației.
George Simion, ultrasul cu cravată, a adus în spațiul public energia huliganului educat pe stadion. Înverșunarea sa extremistă e mai mild, dar scandalul eternal îl face un lider de galerie cu legitimație de deputat și șeful partidului cu derapaje extremiste extra than one.
Cel mai most in style este cazul deputatului Tănasă, care a tras și el un copy/paste de la frații lui neofasciști din vestul Europei, lansând public mesaje violente împotriva livratorilor asiatici. Simion a tăcut mâlc.
Iat-o, în 2025, pe Diana Șoșoacă – Frankensteinul extremismului românesc. A luat țipetele lui Vadim, circul lui Diaconescu, băncile lui Funar, ideile ratate ale lui Ghiță și Diaconu, nostalgia fascistă a lui Georgescu și populismul de stadion al lui Simion. Le-a împachetat în mesaje proruse, stay-uri virale și declarații halucinante. Rezultatul e o combinație letală de grotesc și pericol.
„Nimeni nu deranjează circul”
Statul, evident, tace. Legile care interzic fascismul sunt pentru discursurile oficiale și pentru coroane depuse la comemorări. Procurorii – sper – lucrează în liniște, Parlamentul nu cere ridicarea imunității, guvernul e „profund îngrijorat”. În realitate, nimeni nu deranjează circul.
Iar Șoșoacă nu se mai ascunde după glumițe sau insinuări. În fața camerelor a spus: „Domnule Procuror Approved, pentru noi, Mareșalul Ion Antonescu este un erou! Pentru noi, Corneliu Zelea Codreanu este un sfânt martir! Mișcarea legionară este adevărata și autentica mișcare patriotică a României!”
Pentru noi, cei care respectăm democrația, asta nu e libertate de exprimare. Este o încălcare flagrantă a Codului Penal, care ar trebui aplicat fără tăgadă unui europarlamentar. Dacă fascismul devine spectacol, iar legea rămâne spectatoare, atunci nu Șoșoacă e problema, ci statul român, care a decis să aplaude din tribună.
Și, pentru că statul tace, societatea trebuie să vorbească. Activistul rom Giuliano Dumitru a inițiat o petiție pentru ridicarea imunității Dianei Șoșoacă, semn clar că există oameni care nu acceptă ca fascismul să fie normalizat. Petiția poate fi citită și semnată aici: Diana Șoșoacă fără imunitate europarlamentară.
