Trei stațiuni populare în comunism, renăscute în capitalism. Locurile turistice ale poporului socialist, de neratat în această vară

În perioada comunistă, statul a investit în turismul național, de masă. Foarte populare erau stațiunile balneo-climaterice transformate din bijuterii aristocratice în locuri de tratament ale „poporului socialist”. După o perioadă de decădere, acestea au reînviat în lumea turismului modern. 

Începând cu anii 60, mai ales odată cu preluarea puterii de către Nicolae Ceaușescu, turismul ca instrument de „educare socialistă” a reprezentat unul dintre proiectele de interes ale regimului comunist. Muncitorii, elevii, studenții, și în general slujbașii României comuniste erau trimiși, prin sindicat, aproape ca obligație patriotică, să descopere frumusețile țării și să se relaxeze în facilitățile construite de partid pentru a menține populația mulțumită.

De altfel, începând din anii 60 s-a construit mult în fostele stațiuni „burghezo-moșieriești”, acele perle aristocratice ale turismului românesc de secol XIX, dar mai ales interbelic.

S-au ridicat hoteluri, cabane, tabere, căsuțe, restaurante, iar protipendada aristocratică a fost înlocuită cu oamenii din popor. Evident, ferite de ochii celor mulți, se aflau și vilele partidului, acolo unde meniul și cazare era cel puțin ca-n Occident. Revenind însă la populația obișnuită a României comuniste, printre cele mai populare destinații turistice erau stațiunile balneoclimaterice.

Băile Felix, Băile Herculane, Băile Govora, Căciulata, Amara sau Moneasa erau printre cele mai căutate. Comuniștii au investit în amenajarea lor, mai ales că le puneau și la dispoziția turiștilor străini. După 1990, multe dintre aceste stațiuni au suferit cumplit în perioada de tranziție. O parte s-au transformat în ruine, pierzându-și importanța turistică.

În ultimul deceniu însă multe dintre fostele stațiuni de glorie ale poporului în perioada comunistă nu doar că au reușit să renască, dar s-au și reinventat devenind atracții turistice de neratat, în această vară.

Căciulata, reinventarea unei stațiuni a poporului

Căciulata a fost o stațiune renumită în perioada comunistă. Stațiunea este o localitate componentă a orașului Călimănești din județul Vâlcea. Aici se află numeroase izvoare sulfuroase ideale pentru tratarea unei palete largi de afecțiuni precum cele hepato-biliare, gastrice sau pulmonare.

Totodată din zonă pleacă renumitele trasee turistice pentru drumeții în Munții Căpățânii dar și la Cozia. Povestea stațiunii începe odată cu captarea izvorului „Căciulata 1” de inginerul Alexandru C. Golescu în 1868. În anul 1890, Călimănești-Căciulata devine stațiune, iar în anul 1927 este declarat oraș. Despre efectele miraculoase ale izvoarelor din zonă au scris numeroși oameni de știință, inclusiv doctorul Mayer în anul 1829.

La rândul său, Carol Davila recomanda împăratului Franței, Napoleon al III lea, o cură la Căciulata. În anul 1873, apele minerale din zonă au fost medaliate la Expoziția de la Viena din 1873. Au obțin și medalia de aur la  Expoziția Internațională de produse alimentare și ape minerale de la Bruxelles.

În anii comunismului s-au făcut mai multe investiții la Căciulata, tocmai pentru a deservi turismului de masă, în România socialistă. Au fost construite hoteluri, spații de alimentație publică dar și facilități pentru tratament. După 1990, Căciulata a rezistat greu perioadei de tranziție. De la o stațiune a poporului, în perioada comunistă, a ajuns rapid un loc unde mai veneau doar pensionarii cu biletele oferite de Casa de Pensii, dar și copiii în tabere. În ultimii 10 ani, stațiunea a renăscut pentru a răspunde nevoilor turismului modern.

Sunt mai multe hoteluri și pensiuni dar și baze de tratament moderne, care foloseasc aceea resursă minunată a zonei, acele ape premiate în secolul al XIX lea, la nivel european.

„La poalele munților și pe malul Oltului, complexul nostru îmbină tratamentele balneare de tradiție cu confortul modern. Cu 4 hoteluri și 2 baze de tratament, suntem cea mai mare și completă destinație balneară din România. Fie că vii pentru relaxare, tratament sau un sejur de familie, la noi găsești tot ce ai nevoie”, precizează site-ul de promovare al stațiunii.

Căciulata din anul 2025 are două aqua-park-uri moderne, se pot face plimbări cu vaporașul pe râul Olt, există rute facile pentru vizitarea diferitelor obiective turistice precum Mănăstirea Berislăvești sau Cozia. În plus, de neratat sunt drumețiile pe Munții Căpățânii.

De la ruina Băilor Victoria la hotel certificat „EuropeSpa med” 

Băile Felix, din comuna Sânmartin, județul Bihor, au fost o altă stațiune a poporului foarte cunoscută și vizitată în perioada comunistă. Ca și în cazul stațiunii de la Căciulata, beneficiile izvoarelor cu ape oligometalice termale, sulfatate de la Băile Felix, erau cunoscute din Evul Mediu. Folosite și în perioada stăpânirii habsburgice, dar și după integrarea Transilvaniei în Regatul României, apele termale de la Băile Felix au transformat locul într-o stațiune cunoscută încă din perioada interbelică. În anul 1932 erau deja patru mii de vizitatori, anual, la Băile Felix. În aceea perioadă aici erau trei hoteluri cu 136 de camere.

În perioada comunistă, stațiunea aristocratică ajunge stațiune a poporului, iar investițiile sunt pe măsură. Inițial denumirea i-a fost schimbată în Băile Victoria, iar după 1962 sunt introduse 30 de sonde, de forare, pentru a scoate la suprafață apele termale, pentru bazele de tratament și bazine.

Din 1968 sunt construite nu mai puține de zece hoteluri, cu multe etaje și arhitectură comună facilităților turistice din România comunistă. În 1988, la Băile Felix se puteau caza peste 100.000 de turiști. După 1990, Băile Felix au avut o poveste, aproape trasă la indigo cu majoritatea facilităților turistice din perioada comunistă. Subvenționate de stat, acestea au sucombat în economia de piață. Abia din 2016 stațiunea a renăscut, cu fonduri europene. Comuna Sînmartin, unde se află Băile Felix, a atras fonduri în valoare de 20 de milioane de euro. În ultimul deceniu au apărut peste 200 de pensiuni și zeci de hoteluri moderne. La Băile Felix se află și un hotel certificat „EuropeSpa med”. 

Moneasa, „Perla Apusenilor”

În aceeași serie a „stațiunilor poporului” poate fi încadrată cu succes și Moneasa. Respectă același tipar al tradiției aristocratice, al dezvoltării comuniste pentru turismului de masă, dar și al decăderii din anii 90. Moneasa, supranumită „Perla Apusenilor”, este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad. Se află la o altitudine de 300 de metri, la poalele Munților Codru-Moma și este cunoscută încă din secolul al XVI lea pentru apele sale mezotermale, cu proprietăți miraculoase. A fost exploatată ca stațiune balneoclimaterică abia din secolul al XIX lea, atunci când în anul 1886 a primit titlul de „stațiune balneară” de la Ministerul de Interne Imperial din Viena.

În perioada comunistă, mai ales după 1971 când a fost preluată de Ministerul Turismului, stațiunea cunoaște o popularitate crescândă. Aici sunt construite hoteluri și baze de tratament moderne, pentru acele timpuri.

După 1990, odată cu prăbușirea sistemului comunist, stațiunea Moneasa intră în declin și paragină. Tot în ultima decadă, Moneasa a cunoscut un reviriment și datorită investițiilor private. Astăzi aici sunt numeroase unități de cazare, baze moderne de tratament, dar și alte obiective turistice care merită vizitate. De exemplu ștrandul din centrul stațiunii dispune de trei bazine cu apă termominerală într-un peisaj spectaculos. De neratat este și lacul cu nuferi termali din Valea Văilor. Un obiectiv turistic important este grota urșilor, unică în Europa.