Fostul ministru al Justiției și fost judecător al Curții Constituționale, Tudorel Toader, a anunțat că va publica o serie de fragmente din cartea de memorii la care lucrează, în contextul dezbaterilor actuale privind sistemul judiciar. Volumul, intitulat „Doi ani, două luni și două zile la Ministerul Justiţiei”, va apărea în prima parte a anului viitor și va relata, din perspectiva autorului, mandatul său într-una dintre cele mai tensionate perioade de după 1989.
Tudorel Toader anunță publicarea memoriilor despre Legile justiției
Într-o postare pe Facebook, Toader arată că justiția se afla atunci, „ca și acum”, în centrul atenției publice și descrie climatul de presiune, suspiciune și conflict care a însoțit demersurile de modificare a Legilor justiției. Fostul ministru precizează că va reda fragmente din capitolul dedicat acestui subiect, sub titlul sugestiv „Cum am ajuns în mijlocul furtunii”.
„Am înțeles destul de repede, după preluarea mandatului, că orice atingere a legilor justiției avea să fie privită ca o intrare într-un câmp minat”, scrie Tudorel Toader, adăugând că reacțiile inițiale au fost marcate de „o politețe subțire”, dar și de o tensiune acumulată „strat peste alt strat de suspiciune, frică, manipulare, interese”. „La legile justiției s-a creat o psihoză”, notează fostul ministru, subliniind că el „doar a ridicat capacul”.
Presiuni politice și refuzul modificării abuzului în serviciu
În relatarea sa, Tudorel Toader vorbește despre presiuni politice directe exercitate încă de la începutul mandatului. El îl indică explicit pe liderul PSD de atunci, Liviu Dragnea, care ar fi insistat pentru modificarea infracțiunii de abuz în serviciu. „Dragnea insista — și nu o făcea cu jumătăți de cuvinte — să modificăm conţinutul infracțiunii de abuz în serviciu. «Să trecem pragul, să fie 200.000 de euro.» Era formula salvatoare pentru cine trebuia salvat”, scrie Toader.
Fostul ministru afirmă că a refuzat categoric această variantă, considerând că o astfel de intervenție „făcută cu dedicaţie” ar fi compromis definitiv credibilitatea sistemului. „Îmi era clar că, dacă un ministru al justiției ar fi împins o modificare făcută cu dedicaţie, tot sistemul s-ar fi prăbușit moral”, arată acesta în fragmentul citat.
Totodată, Toader susține că era conștient că „orice variantă adoptată va genera ostilitate din toate direcțiile — politice, instituționale, profesionale” și că nu exista „nicio soluție care să fie convenabilă tuturor”, motiv pentru care a încercat să înțeleagă „contextul real, dincolo de zgomot”.
De la un draft conceptual la Comisia Iordache
Un alt punct central al relatării îl reprezintă modul în care un document de lucru elaborat la Ministerul Justiției a ajuns să fie transformat în inițiativă parlamentară. Tudorel Toader insistă că documentul respectiv nu a fost niciodată un proiect de lege în sens formal. „Draftul elaborat, era un set de linii conceptuale. Niciun moment nu l-am numit «proiect de lege», pentru că nu l-am supus procedurii de avizare, nu l-am înaintat, discutat şi aprobat în Guvern”, explică el.
Potrivit fostului ministru, premierul de atunci, Mihai Tudose, l-ar fi întrebat dacă insistă ca documentul să fie transformat în proiect de lege guvernamental sau dacă este de acord ca acesta să fie preluat de Comisia specială condusă de Florin Iordache și promovat ca inițiativă parlamentară. „Simțeam în aer o intenție clară: să împingă problema cât mai departe de Executiv. Era o temă sensibilă, periculoasă politic, greu de gestionat”, notează Toader.
Acesta relatează că, la 25 octombrie 2017, a fost invitat la Comisie, unde a prezentat și predat draftul, în format fizic și electronic, subliniind explicit că este vorba doar despre „direcții de discuție, nu un proiect de lege”. În ciuda acestui fapt, documentul a fost transformat ulterior „în trei proiecte de lege, la iniţiativa unui număr de 11 parlamentari”.
Percepția publică și „modificările din umbră”
Tudorel Toader afirmă că draftul inițial a fost „rupt, combinat, «îmbunătățit»”, iar rezultatul final a fost atribuit aproape integral persoanei sale. „Societatea, presa, opinia publică erau convinse că acele proiecte erau ale mele. Că eu le-am scris, că eu le-am promovat, că eu eram arhitectul tuturor modificărilor. Percepția publică a rămas: «Legile justiției sunt ale lui Toader»”, scrie fostul ministru.
El vorbește și despre existența unor „interferențe” și a unor „centre de reflexie” din afara Comisiei parlamentare, de unde ar fi provenit numeroase amendamente. „ONG-uri, mai mult sau mai puţin reprezentative, grupuri de interese, persoane care nu aveau nici o legătură cu dreptul, nici legitimitatea de a formula propuneri legislative” ar fi influențat conținutul final al legilor, susține Toader.
În acest context, fostul ministru arată că unele organizații profesionale ar fi fost menționate „în mod fictiv” ca autori ai unor amendamente, iar Curtea Constituțională „avea să constate toate aceste neconstituționalităţi”. De asemenea, el evocă o propunere formulată „în culise” de una dintre consilierele lui Florin Iordache, privind autosuspendarea unui judecător pe durata mandatului de ministru, soluție care a fost declarată neconstituțională.
Apel la clarificare publică
Potrivit lui Tudorel Toader, toate aceste „adăugiri, deformări, soluţii legislative constatate ca fiind neconstituţionale” au fost puse, în percepția publică, pe seama sa. În finalul postării, fostul ministru afirmă că demersul de publicare a memoriilor are și rolul de a aduce lămuriri asupra acelor evenimente. „Sper într-o clarificare!”, conchide el.
Postarea integrală a lui Tudorel Toader
„Despre Legile justiţiei!
În contextul actualelor dezbateri, referitoare la sistemul judiciar, voi începe să public o serie de fragmente din cartea de memorii la care lucrez în această perioadă.
Cartea, cu titlul „Doi ani, două luni și două zile la Ministerul Justiţiei”, va prezenta povestea mandatului meu de ministru al Justiției, în una dintre cele mai tensionate și complicate perioade de după Revoluția din decembrie 1989, când justiția, ca și acum, s-a aflat în centrul atenției publice.
Cartea va vedea lumina tiparului în prima parte a anului viitor.
Redau câteva fragmente din capitolul referitor la Legile Justiției:
„Cum am ajuns în mijlocul furtunii”!
Am înțeles destul de repede, după preluarea mandatului, că orice atingere a legilor justiției avea să fie privită ca o intrare într-un câmp minat. De fapt, aproape că simțeam detonările încă din prima zi, în reacțiile celor care mă întâmpinau cu o politețe subțire, dar cu ochii pregătiți să mă măsoare. „La legile justiției s-a creat o psihoză”, aveam să spun mai târziu, fără exagerare. Era o tensiune adunată acolo ani la rând, un strat peste alt strat de suspiciune, frică, manipulare, interese. Eu doar am ridicat capacul.
Știam că orice variantă adoptată va genera ostilitate din toate direcțiile — politice, instituționale, profesionale, că nu exista nicio soluție care să fie convenabilă tuturor. De aceea, înainte de a pune pe hârtie ceva, am încercat să înțeleg contextul real, dincolo de zgomot.
Presiunea de sus s-a simțit încă de la început!
Dragnea insista — și nu o făcea cu jumătăți de cuvinte — să modificăm conţinutul infracțiunii de abuz în serviciu. „Să trecem pragul, să fie 200.000 de euro.” Era formula salvatoare pentru cine trebuia salvat. Numai că, oricât a insistat, nu am girat așa ceva.
Îmi era clar că, dacă un ministru al justiției ar fi împins o modificare făcută cu dedicaţie, tot sistemul s-ar fi prăbușit moral. (…)
De la draft la furtună publică – drumul către Comisia Iordache!
Draftul elaborat, era un set de linii conceptuale. Niciun moment nu l-am numit „proiect de lege”, pentru că nu l-am supus procedurii de avizare, nu l-am înaintat, discutat şi aprobat în Guvern.
Mai înaintea uneia dintre şedinţele de Guvern, premierul Mihai Tudose m-a întrebat dacă ţin neapărat ca respectivul draft să devină proiect de lege şi să fie adoptat de către Guvern, şi dacă nu sunt de acord ca acesta să fie preluat de către Comisia Specială, condusă de către Fl. Iordache, și să fie promovat ca iniţiativă parlamentară.
I-am spus că proiectul, în forma lui de atunci, era doar un set de direcții. Nu era final, nu era trecut prin avizări, nu avea forma pentru o inițiativă guvernamentală.
Mi-a mai spus că dacă sunt de acord, va vorbi cu Fl. Iordache să preia acel draft şi să îl transforme în iniţiativă parlamentară, prin acea Comisie Specială, că voi fi invitat să-l predau Comisiei.
Simțeam în aer o intenție clară: să împingă problema cât mai departe de Executiv. Era o temă sensibilă, periculoasă politic, greu de gestionat.
Așa a început furtuna!
Pe 25 octombrie 2017, am fost invitat de către respectiva Comisie, am prezentat draftul, l-am predat în fomat fizic şi electronic, însoţit de solicitarea de aviz din partea Comisiei de la Veneţia. Le-am spus limpede: „acestea sunt direcțiile de discuție, nu un proiect de lege”, pe care l-au transformat în trei proiecte de lege, la iniţiativa unui număr de 11 parlamentari.
Era evident ce se întâmplase: draftul fusese rupt, combinat, „îmbunătățit”, împănat cu tot ce dorea fiecare tabără.
Pe mine, însă, mă aștepta o surpriză și mai mare: societatea, presa, opinia publică erau convinse că acele proiecte erau ale mele. Că eu le-am scris, că eu le-am promovat, că eu eram arhitectul tuturor modificărilor. Percepția publică a rămas: „Legile justiției sunt ale lui Toader.” (…)
Interferențele, „centrele de reflexie” și modificările din umbră!
Aveam să aflu, ulterior, că multe amendamente veneau „din lateral”, din afara Comisiei, din „alte centre de reflexie”: ONG-uri, mai mult sau mai puţin reprezentative, grupuri de interese, persoane care nu aveau nici o legătură cu dreptul, nici legitimitatea de a formula propuneri legislative.
Unele organizații profesionale au fost trecute în mod fictiv drept autori ai amendamentelor. Curtea Constituțională avea să constate toate aceste neconstituționalităţi.
Fără a îi spune numele, deocamdată, una dintre „consilierele” lui Fl. Iordache, care se dorea să devină ministru al Justiției propunea, în culise, ca un judecător să se poată autosuspenda pe durata mandatului de ministru, soluţie declarată neconstituţională.
Toate aceste adăugiri, deformări, soluţii legislative constatate ca fiind neconstituţionale, au fost puse pe seama mea.
Sper într-o clarificare!”
