La împlinirea unui an de la revenirea lui Donald Trump la
Casa Albă, scena internațională arată radical diferit. De la răcirea relațiilor
transatlantice, până la abordarea tranzacțională a războiului din Ucraina, noua
administrație americană a impus un ritm care ignoră vechile reguli diplomatice.
Analistul de politică externă Emanuel Cernat explică, într-o analiză pentru
„Adevărul”, cum doctrina „America First” a transformat aliații în competitori
și de ce România intră într-o perioadă extrem de complicată.
Donald Trump se adresează reporterilor de la Casa Albă. FOTO: EPA EFE
Dacă primul mandat al lui Donald Trump a fost marcat de
impredictibilitate, cel de-al doilea, ajuns la borna de un an, se definește
prin aplicarea brutală a promisiunilor electorale. Potrivit analistului Emanuel
Cernat, șocul resimțit de cancelariile occidentale nu ar trebui să existe,
întrucât președintele american nu face altceva decât să urmeze foaia de parcurs
anunțată.
„Politica lui Donald Trump este una care, în primul rând, chiar dacă ne șochează pe alocuri, nu este neapărat neașteptată, pentru că, practic, ceea ce face Donald Trump nu este altceva decât să pună în aplicare tot ceea ce spusese încă din campania electorală. Ne-am concentrat foarte mult pe acea sintagmă Make America Great Again, dar, în politica externă, ceea ce a urmărit mai degrabă Donald Trump a fost cealaltă promisiune, respectiv America First, America pe primul loc”, explică Cernat.
Sfârșitul regulilor tradiționale
Cea mai vizibilă schimbare în ultimul an a fost modul în
care Washingtonul a ales să-și atingă obiectivele, ignorând adesea cutumele
dreptului internațional. Interesul național direct a devenit singura busolă a
administrației de la Casa Albă.
„Vedem că modul în care a fost promovat acest interes a
fost făcut fără a lua în considerare acele elemente ale dreptului internațional
și ale regulilor mondiale pe care le cunoșteam și cu care eram obișnuiți până
acum. Practic, în acest moment, orice mijloc poate fi considerat de către
Donald Trump potrivit, atâta timp cât poate duce la atingerea obiectivelor
Americii”, punctează Emanuel Cernat.
Ruptura de Europa
Poate cea mai dramatică mutație geopolitică a acestui an o
reprezintă degradarea relației dintre Statele Unite și Uniunea Europeană. Dacă
la momentul învestirii Europa era considerată principalul aliat al SUA, astăzi,
parteneriatul istoric este pus sub semnul întrebării.
Disputele pe taxe vamale și dorința lui Trump ca SUA să
preia Groenlanda au creat o falie adâncă între cele două maluri ale
Atlanticului.
„Astăzi, după un an de zile, din păcate, vedem că Donald
Trump sacrifică orice de dragul intereselor proprii ale Americii. Din păcate,
unul dintre aceste lucruri sacrificate a fost exact Uniunea Europeană și
relația pe care o avea America cu Europa, o relație construită în ani de zile
și care, din păcate, vedem cum începe să se clatine cu o viteză pe care nu am
fi anticipat-o”, avertizează analistul.
Mai mult, Cernat observă o schimbare de paradigmă la nivelul
liderilor europeni, care încep să se raporteze la Washington nu ca la un
partener, ci ca la un rival economic și politic:
„Vorbim din ce în ce mai mult despre poziționări ale unor lideri europeni care încep să se raporteze la Statele Unite ale Americii nu neapărat ca la un aliat, ci mai degrabă ca la un competitor. Or, competiția între aliați este foarte greu de înțeles în condițiile tradiției politicii externe și ale relațiilor diplomatice tradiționale dintre cele două continente, dar vedem că aceasta este noua realitate”, arată
Emanuel Cernat.
Iluzia păcii în 24 ore în Ucraina
În ceea ce privește războiul din Ucraina, administrația
Trump s-a lovit de realitatea dură a frontului, fiind nevoită să abandoneze
retorica de campanie privind o pace rapidă. Totuși, abordarea a rămas una
cinică, centrată pe consolidarea puterii SUA, chiar cu prețul securității
europene.
„Relația pe care a avut-o și felul în care s-a raportat administrația de la Casa Albă față de conflictul din Ucraina au trebuit să se înscrie în aceeași logică a promisiunilor asumate de către Donald Trump în campania electorală, acea dorință de a reuși să rezolve conflictul în douăzeci și patru de ore, așa cum anunța în campania electorală. Evident că realitatea pe care a descoperit-o odată revenit la Casa Albă l-a făcut să înțeleagă că acea viziune a unei păci ușoare este una nerealistă. În aceste condiții, poziționarea lui Donald Trump față de Ucraina este una care, din nou, face mai degrabă apel la interesele Americii și nu ține atât de mult cont de interesele Ucrainei și ale Europei. Interesul Statelor Unite este să își asigure și să își consolideze poziția de actor primordial pe scena internațională, iar acest lucru, din păcate, poate fi făcut inclusiv negociind interesele Ucrainei și interesele de securitate ale Europei”, afirmă Cernat.
România, „uitată” între marii jucători
Bilanțul acestui prim an al noului mandat Trump este
îngrijorător pentru România. Noua administrație de la Casa Albă a scos țara
noastră din programul Visa Waiver și a decis retragerea a aproximativ 1.000 de
militari americani care erau aici staționați. Prin urmare, în ciuda poziției
strategice la Marea Neagră, Bucureștiul nu a beneficiat de atenția acordată
altor state din regiune, precum Polonia sau Ungaria.
„Ne-ar fi plăcut ca în acest prim an al celui de-al
doilea mandat al lui Donald Trump să vedem o raportare mult mai apăsată la
România. (…) Puținele referiri pe care Donald Trump le-a făcut la România au
fost făcute de o manieră conjuncturală, atunci când era mai degrabă întrebat
despre alte dosare”, notează Emanuel Cernat.
Analistul avertizează că România se află într-o poziție
delicată, fiind prinsă între cei doi piloni esențiali ai securității sale care
acum se distanțează unul de celălalt: SUA și UE.
„Pentru români și pentru România, va urma o perioadă
extrem de complicată, în care va trebui să arătăm că înțelegem și că reușim să
ne adaptăm noilor realități internaționale (…) menținându-ne, în același
timp, această relație privilegiată cu ambii actori politici, Statele Unite ale
Americii și Uniunea Europeană”, conchide Emanuel Cernat.
