Articol de Mihai Mironică – Publicat duminica, 26 iulie 2026, 15:17 / Actualizat duminica, 26 iulie 2026 15:17
Craiova a crezut că a împlinit visul neatins al lui Gigi Becali: să ai o echipă pentru cupele europene și una pentru campionat. Coelho a venit la București cu o formulă schimbată radical față de eșecul de la Sofia și a urmat dezastrul. Niciodată actuala echipă a Craiovei nu a suferit o asemenea umilință în compania lui Dinamo precum cea de aseară.
Sigur, Universitatea a mai trăit, relativ recent, astfel de „căderi de calciu” și cu U Cluj sau Farul, dar acum a fost vorba de Dinamo. Pe vremuri, nimic nu durea mai tare în Oltenia decât o umilință cu echipa despre care micuții olteni erau învățați de cei mai mari în vârstă că este rivalul suprem.
Mai nou însă, acest loc i-a fost luat lui Dinamo de FCSB. Așa cum s-a întâmplat și în cazul Rapidului sau al Petrolului. Chiar așa, deposedată de nume și trecut, FCSB este marea rivală pentru aproape oricine joacă fotbal în țara asta.
Craiova trăiește, cel puțin pentru moment, reversul unei veri uluitoare, cea de anul trecut. Nu am mai văzut o echipă de la noi care să aibă o asemenea eficiență precum cea a Universității în privința achizițiilor făcute sezonul trecut. Practic clubul oltean a împins rata de succes spre 100%. Ce este diferit față de stagiunea precedentă? Acum, nu mai este Rădoi, ci Coelho. Iar conducerea clubului a admis că Mirel Rădoi a avut un rol important în deciziile privind recrutările de jucători.
S-a consumat toată inspirația sezonul trecut
Fără Rădoi, dar tot cu Mario Felguiras, Mihai Rotaru și, acum, și cu Filipe Coelho, situația a basculat la 180 de grade. Achizițiile arată deplorabil. Portarul Sava, cel mai cunoscut din noii veniți, a fost bun în Supercupă, dar nu la fel de bun cu Dinamo.
A comis-o grav la un gol al lui Musi, dar a fost salvat de o interpretare mai nouă a hențului: chiar dacă mâna a fost poziționată corect, cum a fost în cazul lui Musi, dacă ea este atinsă de minge într-o fază care se încheie imediat cu gol, atunci acel gol este anulat.
Dincolo de Sava, chiar că vine întunericul. Fundașul stânga Webster, împăunat cu două prenume copleșitoare din istoria fotbalului, Ronaldo și Romario, a fost catastrofal cu Dinamo. Păstram o amintire bună despre el de când îl comentasem în meciurile dintre FCSB și Shkendija, dar acum a fost fie invizibil în joc, fie “pasator decisiv” la un gol al lui Dinamo când, în sfârșit, a ajuns să atingă mingea.
Tavares deja pare un Jambor al Olteniei, apropos de țeapa monumentală luată de Rapid cu atacantul slovac. Iar Elisor pare și el la ani lumină de Al Hamlawi sau Nsimba, vârfuri aduse în urmă cu un an.
Există viață după exodul de la Dinamo
Dinamo s-a reinventat remarcabil după meciul cenușiu cu Petrolul. Chiar și fără cel mai bun atacant al său, Karamoko, ținut în mod ciudat pe bancă de noul antrenor Nuno Campos, Dinamo a fost încântătoare în ofensivă cu demarcările lui Musi și Pop în spatele apărării, cu inteligența lui Soro și în privința paselor, și în cea a aparițiilor la finalizare, cu noua prezență impunătoare a lui Pascual la fazele fixe.
Cât privește alte nume noi, Irimia cel jucat a fost destul de dezinvolt, în timp ce Hintsa e momentan un fel de Tavares al oltenilor. Impresii bune vin dinspre portarul Bellaarouch.
Dinamo trăiește binefacerile neparticipării în cupele europene. FCSB a salvat-o de această dată de corvoada de a juca un meci cu Craiova după o deplasare prin Europa.
Triumful lui Dinamo a fost favorizat, desigur, de faptul că Universitatea este între două manșe din preliminariile Champions League. Competiția aceea în care Dinamo este invincibilă. Dar avem semne clare și că există viață după “cel mai bun antrenor din campionat”, Kopic, croatul atât de lăudat deși n-a dus-o pe Dinamo niciodată în cupele europene.
Dinamo e bine, nu sunt semne care să anunțe un naufragiu după exodul lui Kopic, Boateng, Gnahore, Sivis sau Epassy.
