În timp ce orașe precum Oradea sau Pitești investesc în consolidarea instituțiilor culturale, în altele, precum Sibiu, artiștii sunt concediați, iar orchestrele reduse la tăcere. Situația atrage reacții puternice din partea managerilor și profesorilor care cred că fără educație artistică nu pot exista comunități echilibrate.
Sursă foto: Pixabay
Manageri culturali, dascăli și decidenți locali vorbesc despre o realitate ignorată la nivel central: fără educație artistică nu există comunități echilibrate.
„Nu omorâți cultura!”
„Acum câțiva ani, la Craiova, cred, într-o seară, priveam chipurile pline de tristețe ale unor artiști ieșiți în stradă pentru a manifesta împotriva desființării instituției în care lucrau. Era o manifestare cu mesaje elocvente, într-o tăcere de neclintit: „Nu omorâți cultura!” Mi-a revenit în minte momentul și îmi dau seama, încă o dată, de importanța oamenilor de cultură, alături de elevi. Faptul că, la Pitești, avem mai multe instituții de cultură, nu poate aduce decât un spirit de echilibru pentru o comunitate care va avea întotdeauna nevoie de momente de conectare cu sine și de repere interioare. Am văzut săli pline de copii prinși în ritmul muzicii clasice, așa cum am văzut ochii artiștilor, luminați de bucuria aplauzelor și de bisul cerut de public. Este drept, cultura se strecoară cu greutate, prin anumite nișe și nu poate fi cuantificată prin indicatori financiari, ci de SUFLET. Iar dacă privim chipurile celor care trăiesc muzica, bucuria artiștilor și copiii care simt și cresc frumos, putem avea cel mai valoros feedback. Ca om politic și ca dascăl, cred că ajustările și optimizările bugetare în cultură și în educație au nevoie de echilibru. Spiritualitatea unei nații nu trebuie privită ca o cheltuială, ci ca o investiție de viitor,” a declarat, pentru Adevărul Cătălina Dumitrașcu, inspector școlar județean Argeș și membră în Consiliul de administrație al Filarmonicii Pitești.
Depinde mult de ceea ce ne dorim ca societate, adaugă ea, de cum lăsăm să treacă divergențele dintre noi și, bineînțeles, de eficiența managerială. „Nu pot să înlătur un profesionist doar pentru că nu are aceeași culoare politică; este vorba despre corectitudine și principii. Când un om este valoros, merită toată susținerea. Merg la concerte, dar nu atât de mult cât mi-aș dori. Cu toate acestea, îmi spun spun deseori: „Fă-ți timp pentru tine!” Ce înseamnă două ore din timpul nostru dedicate sufletului și dezvoltării personale? Răspunsul e simplu: timpul există, doar că trebuie să ne stabilim prioritățile și să alegem cum îl petrecem. Îndemnul pentru colegii decidenți este de a avea curajul să privească dincolo de cifre și de culoare politică, rațional și, în același timp, cu suflet. Avem nevoie de o comunitate educată, cu o scenă bogată estetic și emoțional. Sfatul pentru părinți și profesori este de a vă duce copiii la concert, la teatru, la cursuri de arte. Astfel, îi învățăm să distingă și să aleagă frumosul, să-și dezvolte simțul artistic”, mai spune Cătălina Dumitrașcu.
La rândul său, Petruț Constantinescu, managerul Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea, explică: „Ceea ce ani de zile
nu s-a înțeles și, aș fi tentat să spun, nu s-a dorit a se înțelege din partea
factorilor decidenți este faptul că NU există filarmonică sau operă de nivel
local, sau județean! Asta este cea mai mare eroare care s-a făcut de la Revoluție
încoace, pentru că cei care s-au succedat în politică fie au fost extrem de
slab pregătiți, fie nu i-a interesat sau au fost interesați doar de alte
aspecte, fie au aprobat tacit sinecuri care vor costa acest popor mult mai mult
decât ne vom imagina vreodată. Pentru că, un popor fără cultură, încetează să
existe, și absolut nimic nu poate înlocui cultura și educația. Din păcate,
fiind un domeniu condus de mediocrii, sau de personaje care nici măcar nu
înțeleg ce însemnă meritocrație, aceștia s-au ferit să promoveze valori
adevărate, oameni cu studii solide, cu școli și educație real valoroasă iar
dacă cumva, pe ici pe colo a mai apărut câte un om valoros, fie a fost imediat
îndepărtat fie s-a făcut de râs, pentru că nu a făcut fața managementului
cultural, un element care peste hotare este o profesie, iar la noi este aplicat
ca fiind o funcție!”
Acesta se declară îngrijorat de soarta filarmonicilor și de soarta instituției pe care o conduce. „Pentru că noi suntem o filarmonică
mică de unde nu mai este nimic de tăiat, nimic de redus. Din fericire, pot să
spun că ne bucurăm de sprijinul autorității tutelare, respectiv Primăria
Municipiului Râmnicu Vâlcea, sprijin care însă nu este suficient, pentru că o
instituție de nivelul unei filarmonici are nevoie de mult mai multe lucruri
decât de bani. În ceea ce privește celelalte instituții (…), am aceeași preocupare și îngrijorare, pe de o parte pentru că
Râmnicul are 2 teatre, unul municipal și unul județean ceea ce nu este tocmai
normal pentru un oraș destul de mic care nu poate asimila 2 instituții identice. Dar aici sigur că este vorba de 2 finanțatori separați care ar putea să
găsească soluții, pentru că sistemul de
învățământ se află într-o continua degradare iar școlile de profil nu numai că
nu au elevi performanți dar și profesorii sunt din ce în ce mai slabi. Și vă
dau un exemplu elocvent: Eu particip la toate concertele, la piese de teatru,
expoziții de artă, lansări de carte, într-un cuvânt sunt și consumator de
cultură. Știți câți profesori participă la evenimentele enumerate? Maxim 5%!
Și atunci, ce exemplu sunt pentru discipolii lor? Aveți răspunsul, trist dar
adevărat și de fapt, aici ar trebui făcut ceva. Simplu: Niciun profesor nu mai
promovează în grade, trepte salariale, orice, dacă nu este un participant activ
la viața culturală a urbei. Asta ca să vă dau și o soluție prin care tinerii ar
înțelege mai bine ce înseamnă să faci cultură și să consumi cultură”, mărturisește Petruț Constantinescu.
Ce pierdem când tratăm arta ca pe o cheltuială
Nici la nivel național, nici la nivelurile de mai jos – județean sau local – nu există strategii culturale armonizate, coerente, constructive, după cum spune Petruț Constantinescu că a observat în cei șapte ani de când se află la cârma Filarmonicii „Ion Dumitrescu”. „Fiecare se străduiește să producă un act cultural conform specificului, filarmonică, opera, teatru, etc. dar nimeni nu urmărește și nu agreează exemple din țările cu adevărat dezoltate cultural. Bucureștiul este cum se spune, ”numărul 1” dar, din păcate vă spun fără niciun fel de rezervă foarte multe instituții culturale din țară, realizează evenimente peste multe din cele realizate la București pe bani foarte mulți, iar provincia este considerată un fel de …”la țară” de către cei din București. Și aici mă refer la toți cei care au legătură cu actul cultural, de la decidenți, la sponsori, la artiști, la producători, la toți. Când însă au nevoie de noi, instituțiile de provincie, – și vă spun cu maximă responsabilitate, suntem capabili să cântăm orice se cântă la București, Cluj, Iași, Timisoara, și tot cu maximă mândrie vă spun că sunt interpreți și dirijori care deși nu declară deschis, de multe ori se simt mai bine în compania noastră – brusc își schimbă atitudinea și devenim la fel de ”importanți”. Ceea ce nu înțeleg din păcate mulți ”organizatori” este că într-o societate dezbinată și dominată de facil și vulgar, singura soluție ar fi să fim mai uniți, să ne recunoaștem greșelile și să învățăm unii de la alții,” opinează el.
Petruț Constantinescu atrage atenția și asupra lipsei de profesionalism în managementul cultural. În opinia sa, multe dintre problemele din sistem vin din interior: manageri numiți, conduceri conflictuale, lipsă de competență în administrarea artistică. Toate acestea blochează dezvoltarea instituțiilor și pun autoritățile locale în poziții imposibile. „Managerii, din
păcate unii nu pot fi numiți colegi din cauza unor acțiuni care cu siguranță nu
au legătură cu domeniul cultural, iar alții chiar dacă ne sunt colegi, sunt
foarte individualiști, poate pe bună dreptate pentru că sunt supuși unor
tensiuni politice, administrative, sau de altă natură. Mai este și presiunea
socială, pentru că, de ce să nu recunoaștem, mulți conducători nefiind „pricepuți” în management și mai ales în management cultural, instituțiile nu
sunt foarte performante iar decidenții locali sunt puși în situații dificile,
fie pentru că managerul este nepriceput, fie pentru că este într-o permanentă
stare de conflict, fie pentru că este inflexibil. Și atunci un primar sau un
președinte de consiliu județean se află în fața unui blocaj, pentru că
managerul consideră că instituția este a sa personală, fie pentru că angajații
nu pot fi înlăturați din diverse motive, pile, relații, presiuni și tot așa. În
mod normal acele rapoarte anuale, care pun o presiune imensă pe noi managerii,
sau mai bine zis pe unii dintre noi, cei conștincioși și implicați cu adevărat,
ar trebui să fie analizate altfel. Așa cum își doresc unii să ne împartă în
instituții de rang national, interes national, local, județean, deși repet este
absolut aberant să faci asemenea clasament, pentru că, vă dau un exemplu simplu:
orice dirijor care vine la Râmnicu Vâlcea merge și la București și la Londra și
la Paris și la Craiova. Orice solist care cântă la București vine și la Râmnicu
Vâlcea și la Ploiești și la Iași și tot așa. Noi nu cântăm altfel SImfonia a V-a de Beethoven! Cântăm aceleași note și pot să vă spun că le cântăm la fel de
bine sau mai bine ca mulți alții cu pretenții ”naționale”. Și asta nu o spun
eu, pentru că eu nu dirijez, ci cei care colaborează cu noi dar și cu toți
ceilalți. Deci, nu există un clasament: Actul artistic este un act unic, cu
emoții, cu catharsisul specific dacă vorbim de teatru, cu trăiri, cu momente
unice”, completează acesta.
La Sibiu, Consiliul Județean a aprobat desființarea a nouă posturi ocupate și a altor opt vacante, sub pretextul „eficientizării”, stârnind proteste și reacții publice. Artiștii susțin că realitatea e alta: costurile cu colaboratorii vor fi mai mari, iar calitatea actului artistic sacrificată. Deciziile primite de angajații concediați, membri ai Sindicatul Artiștilor Instrumentiști din Filarmonica de Stat (SAIFS) Sibiu, urmează să fie contestate în instanță, transmite publicația Știri de Sibiu.
Ce e, de fapt, în joc
Proiectul de reorganizare a Filarmonicii de Stat Sibiu, ce prevede desființarea unui număr de 17 posturi, dintre care 9 ocupate de muzicieni și 8 vacante, a fost aprobat la finalul lunii iunie cu majoritate de voturi, în ședință extraordinară a Consiliului Județean, din cauza lipsei banilor de salarii.
De altfel, Filarmonica Sibiu este prima din cele 21 de instituții din subordinea CJ unde s-a aprobat reorganizarea, motivată de criza necesară, respectiv de lipsa banilor de salarii, conform sursei citate.
În acest context tensionat, Petruț Constantinescu, se declară „șocat” de gravitatea situației: „Ceea ce se întâmplă la Sibiu este înfiorător și de neimaginat. Nu m-a întrebat nimeni până acum și nici nu m-am manifestat pentru că sunt efectiv siderat de ce se întâmplă acolo și pentru că eu am avut, din păcate nu mai am, o relație specială cu Filarmonica din Sibiu. Mai exact cu unii muzicieni de acolo pe care îi cunosc de peste 20 de ani și pe de alta cu fostul manager, domnul Bojin care este pentru mine un om special, un manager special, și care dacă ar fi acceptat să mai rămână măcar 1 an lucrurile ar fi stat cu totul altfel la Sibiu. Eu efectiv nu pot să înțeleg cum se poate renunța la instrumentiști atât de valoroși pentru vendete personale, cum se poate din 53 de oameni într-o orchestră să ”dorești”să ai mai puțini, în condiițiile în care Oradea face angajări, Pitești-ul face angajări, avem și noi 2-3 posturi care pot fi ocupate și efectiv nu găsim instrumentiști atât de buni. Eu mă chinui de ani de zile să completez orchestra care doar 35 de titulari și pentru că suntem pe cea mai joasă grilă de salarizare, efectiv nu găsim oameni atât de buni, sau au venit și au plecat pe bani mai mulți și tot așa. Nu am cerut niciodată ordonatorului de credite să ne mărească organigrama pentru că nici cea existentă nu este completă din cauza salarizării sau a lipsei efective de oameni buni.
Și totuși la Sibiu se întâmplă asta. Este o situație halucinantă și dincolo de scandalul perpetuu despre care nu doresc să vorbesc, este trist că factorul politic a intervenit în defavoarea oamenilor. Adică, conflictul s-a potrivit ”mănușă” cu deciziile decidenților. Ce pot să spun, este mare păcat de ceea ce se întâmplă acolo. Interesant este că tot în Sibiu sunt enorm de mulți bani pentru multe alte lucruri dar pentru 9 artiști instrumentiși nu. Despre Pitești nu știam, o să mă informez mai atent dar probabil este un alt gen de problemă acolo pentru că din câte știu Filarmonica Piteși nu are probleme financiare iar Școala de Arte dacă are o activitate bună ar trebui să aibe o cotă de autofinanțare. Sper să nu greșesc dar ar trebui întâi să mă informez. Cu Sibiul nu am cum să nu fiu informat pentru că este vorba de o filarmonică iar scandalul este atât de lung încât doar cine nu a vrut nu a aflat”, conchide acesta.
