Romantismul în cuplu nu se traduce tot timpul prin cine știe ce gesturi spectaculoase sau momente hollywoodiene. Există tipuri de romantism care trec adesea neobservate în cultura populară, ignorate în numele pragmatismului. Totuși, tocmai aceste forme subtile pot menține vie conexiunea emoțională într-o relație pe termen lung, susține psihologul american Mark Travers într-un material publicat în Forbes.
Sursă foto: Shutterstock
Travers subliniază că romantismul și pragmatismul sunt adesea prezentate ca extreme: romantismul simbolizează pasiunea și imprevizibilul, iar pragmatismul reprezintă stabilitatea și rutina. Această viziune simplistă restrânge însă înțelegerea iubirii, pentru că relațiile de durată nu se bazează doar pe chimie sau doar pe rațiune, ci pe o combinație armonioasă a ambelor.
„Potrivit stereotipurilor culturale, romantismul e dragoste fără logică, iar pragmatismul e ce rămâne când pasiunea se stinge. În realitate, însă, iubirea nu funcționează în extreme: cele mai durabile relații combină pasiunea cu responsabilitatea”, notează Travers. Î
Romantismul aduce dorința și emoția, iar pragmatismul conferă siguranță și stabilitate. Când unul dintre ele domină excesiv, relația fie se consumă instant, fie se ofilește în timp. Cheia, explică Travers, nu este să alegi între romantism și pragmatism, ci să le integrezi armonios.
1. Flexibilitatea psihologică: romantismul nevăzut
Mulți oameni cad în capcana lui „ar trebui” și a așteptărilor rigide: „Dacă sunt pragmatic, trebuie să fiu mai puțin romantic” sau invers. Această gândire dihotomică creează roluri fixe în cuplu: unul e „romantic”, celălalt „realist”. Rezultatul? Romanticul se poate simți nevăzut emoțional, iar pragmaticul suprasolicitat.
Mark Travers ne recomandă să fim flexibili în relații, sau, cum menționează el, să ne dezvoltăm „capacitatea de a accepta simultan nevoi aparent contradictorii”. Practic, poți prețui siguranța pe termen lung și, în același timp, momentele de pasiune intensă. Studiile arată cum toate cuplurile care mențin această flexibilitate, chiar sub presiunea stresului, își păstrează atât satisfacția în relație, cât și stima de sine.
În viața de zi cu zi, scrie el, „flexibilitatea” poate fi cultivată prin modul în care cuplurile abordează treburile obișnuite: planificarea viitorului, împărțirea sarcinilor sau gestionarea bugetului. Pragmatismul devine astfel o formă de romantism, nu adversarul lui.
2. Noutatea programată: romantismul planificat
Romantismul este adesea asociat cu spontaneitatea, iar programarea momentelor romantice pare împotriva acestei idei. Travers arată însă că noutatea este unul dintre cei mai puternici stimulatori ai dorinței. În relațiile lungi, oamenii pierd treptat elementul de surpriză, iar interesul față de celălalt scade dacă nu se creează experiențe noi și provocatoare.
Studiile relevă cum cuplurile care încep să aibă activități noi, care implică un grad de risc sau vin cu o anumită provocare, experimentează mai multă dorință și satisfacție. Chiar și reinterpretarea unor rutine obișnuite sau o întâlnire planificată imperfect poate reaprinde pasiunea, atâta timp cât ambele persoane înțeleg intenția din spatele gestului, scrie Travers.
3. Siguranța emoțională: romantismul care susține dorința
Siguranța emoțională nu înseamnă absența tensiunilor, ci existența unei încrederi suficiente pentru a fi vulnerabil în fața partenerului. Travers subliniază că romantismul „înflorește” atunci când ambii parteneri își pot exprima dorințele, frustrările sau nevoile fără teama de judecată.
Studiile arată că în relațiile în care partenerii se simt protejați și susținuți, cuplurile trec mai ușor peste momentele dificile. În schimb, când unul sau ambii parteneri se simt nesiguri, tensiunile pot duce la distanțare sau la dependență excesivă. În ambele cazuri, lipsa flexibilității emoționale subminează romantismul. În schimb, conversațiile oneste, în care sentimentele nu sunt etichetate ca „probleme de rezolvat”, mențin conexiunea și dorința vie.
Travers concluzionează că maturitatea într-o relație înseamnă să poți menține în același timp stabilitatea și pasiunea. Romantismul nu se opune responsabilității; dimpotrivă, el transformă grija și atenția în intimitate. Prezența sinceră și implicată a fiecărui partener devine astfel temelia unei relații durabile.