O bună parte a românilor nu se omoară cu cititul și nici nu apreciază cultura. Au în schimb alte valori preferând „școala vieții” și documentarea de pe rețelele sociale în locul surselor academice. Statisticile în privința lecturii și a apetitului pentru cultură sunt de-a dreptul îngrijorătoare.
Românii nu se omoară cu cititul FOTO istock
Deși românii au, în general, o părere bună despre ei, unii preferând teorii controversate care ne declară un leagăn al culturii și civilizației, datele statistice la nivel european spun altceva despre România secolului XXI.
Mai precis, mulți români nu se omoară cu cartea și nici nu consideră cultura o prioritate. Dimpotrivă, preferă să se „educe” de pe platformele media, iar influencerii sunt luați mai mult în seamă decât academicienii. Informațiile neverificate de pe internet ajung să fie mai valoroase pentru mulți români decât cărțile și sursele autorizate, adesea demonizate de teorii conspiraționiste. Cele mai îngrijorătoare cifre se referă la deschiderea românilor față de lectură. Mulți nu au deschis o carte de ani de zile. Specialiștii, profesorii și oamenii de cultură avertizează că situația este gravă, cu efecte pe termen lung asupra societății românești, dar că, în același timp, există soluții.
Pe ultimul loc în Uniunea Europeană la citit și apetit pentru cultură
Există români care nu au citit niciodată o carte. Alții nu lecturează de ani întregi. În cel mai bun caz, citesc o carte pe an. Desigur, există și un nucleu de cititori constanți, însă acesta se subțiază de la un deceniu la altul.
Conform datelor Eurostat, în 2022 România se afla pe ultimul loc în Uniunea Europeană în privința numărului de persoane care citesc cărți. Totodată, în ceea ce privește percepția asupra culturii, România ocupă aceeași poziție, potrivit unui Eurobarometru. Dacă 79% dintre respondenții din Uniunea Europeană consideră cultura importantă, în România doar 61% împărtășesc această opinie. Restul prioritizează alte valori. De exemplu, conform unui raport din 2023, 68% dintre români preferă să se informeze de pe rețelele sociale. Mulți acordă mai multă încredere sfaturilor influencerilor decât opiniilor specialiștilor din diferite domenii.
„Observăm o schimbare a valorilor”
Barometrul de consum cultural este un instrument care completează statisticile Institutului Național de Statistică și vizează comportamentele culturale ale românilor. „Barometrul de consum cultural, lansat în decembrie, a avut un focus special pe tema educației culturale. Este un studiu realizat de aproape 20 de ani, reprezentativ la nivel național, pe un eșantion de aproximativ 1.000 de persoane. Este o cercetare cantitativă prin care încercăm să fim complementari datelor oficiale furnizate de Institutul Național de Statistică. Studiul nostru încearcă să dea voce oamenilor obișnuiți, să surprindă opinii și practici sociale, inclusiv cele legate de lectură”, precizează dr. Anda Becuț Marinescu, director de Cercetare al INCFC și unul dintre coordonatorii Barometrului de Consum Cultural.
Datele colectate de specialiștii implicați în Barometrul de Consum Cultural arată că românii citesc din ce în ce mai puțin. „Practica lecturii este temelia pe care se poate construi educația culturală. Din păcate, analizele noastre indică o tendință clară de scădere, atât în ceea ce privește frecvența lecturii, cât și numărul de cărți citite anual. Între 2014 și 2024 se înregistrează o scădere de 10 procente. În 2014, 64% dintre respondenți declarau că citesc cel puțin o carte pe an. În 2024, procentul a scăzut la 54%”, adaugă Anda Marinescu.
Și mai îngrijorător este faptul că această diminuare a apetitului pentru lectură este însoțită de o schimbare profundă a valorilor sociale. Cultura nu mai este percepută ca o valoare în sine. „Observăm o schimbare a valorilor, iar lectura și cunoașterea, în general, par să își piardă statutul de valori fundamentale”, mai spune Anda Marinescu.
Generațiile viitoare afectate de indiferența părinților față de cultură
Situația este extrem de serioasă, avertizează specialiștii, mai ales în condițiile în care indiferența părinților față de lectură și cultură se transmite cu ușurință generațiilor actuale și viitoare, cu efecte vizibile în societate. „Cultura are, printre altele, rolul de a păstra memoria culturală și de a contribui la transmiterea ei către generațiile viitoare. Obișnuința lecturii se formează, de cele mai multe ori, prin mimetism. Un copil care nu și-a văzut niciodată părinții citind o carte este puțin probabil să adopte acest obicei, chiar dacă la școală profesorii îi vor explica importanța lecturii”, spune Anda Marinescu.
La rândul său, profesorul și scriitorul Dan Lungu subliniază gravitatea situației atât la nivelul infrastructurii culturale, cât și al obiceiurilor populației. „Lucrurile stau foarte prost în România. Studiile noastre naționale arată că, în ultimii 15–20 de ani, numărul bibliotecilor, în special al celor din mediul rural, a scăzut dramatic, practicile de lectură s-au prăbușit, iar numărul cumpărătorilor de carte s-a redus semnificativ”, precizează Dan Lungu.
Statisticile arată că apetitul pentru cultură și lectură este strâns legat de nivelul de bunăstare. În general, țările dezvoltate economic și social sunt și cele mai dezvoltate cultural. De exemplu, în Luxemburg sau Danemarca, marea majoritate a respondenților consideră cultura un domeniu de maximă importanță.
Infrastructură culturală și noi politici naționale
Specialiștii consideră că singura veste bună în acest tablou al deculturalizării este faptul că fenomenul poate fi stopat și chiar inversat. Pentru aceasta este însă nevoie, în primul rând, de o infrastructură culturală solidă: biblioteci atractive, bine finanțate, care să funcționeze și ca adevărate centre comunitare.
„În primul rând, avem nevoie de biblioteci funcționale, finanțate corespunzător și dotate cu titluri noi. Nu poți cere unui tânăr să vină într-o bibliotecă al cărei fond de carte este vechi de 25 de ani, în condițiile în care multe dintre acele volume sunt disponibile online. Tinerii sunt interesați de titluri recente, apărute ieri sau săptămâna trecută. În plus, bibliotecile nu sunt doar pentru citit: ele pot deveni spații de întâlnire pentru copii și tineri, centre de acces la internet în mediul rural, adevărate nuclee culturale ale comunității. Apropiem copiii de carte răspunzând unor nevoi concrete. Biblioteca are un rol comunitar esențial”, explică Dan Lungu.
În plus, infrastructura culturală — muzee, cinematografe, teatre — trebuie să aibă o acoperire mai largă. În România există încă numeroase localități în care oamenii nu beneficiază de produse culturale, deoarece lipsesc teatrele, filarmonicile, cinematografele sau galeriile de artă.
„Pentru a îmbunătăți situația, trebuie să acționăm pe mai multe paliere. Un lucru cunoscut este faptul că infrastructura culturală din România este cel puțin limitată. Dacă în marile centre universitare avem muzee, teatre și cinematografe, acest lucru nu este valabil peste tot în țară, iar în unele zone ele lipsesc complet”, declară Liviu Jicman, președintele Institutului Cultural Român. „La Barometrul cultural vorbim constant despre barierele de consum”, completează Anda Marinescu.
Pe lângă extinderea infrastructurii culturale, specialiștii subliniază necesitatea adaptării instituțiilor de cultură la nevoile societății actuale, în special ale noilor generații. „Trebuie să înțelegem că lucrurile evoluează, că noile generații sunt atrase de noile media și că este esențial să găsim modalități prin care să le întâmpinăm. Pe de o parte, făcând instrumentele clasice mai atractive, iar pe de altă parte, adaptându-ne la noile instrumente. Este important să acționăm împreună, nu separat, astfel încât instituțiile de cultură, politicile culturale și cele educaționale să fie gândite coerent”, precizează Liviu Jicman.
În acest context, se discută tot mai des despre studierea unor modele de succes din Europa Occidentală, unde accesul populației la cultura finanțată de stat este gratuit, costurile fiind suportate integral de autorități. Evident, acest principiu se aplică doar instituțiilor publice, nu și celor cu finanțare privată.
