În urmă cu 230 de ani a avut loc un eveniment unic în istoria militară a Pământului. Pe coasta Olandei, o trupă de cavalerie, husari mai precis, a reușit să captureze 14 nave de război inamice. Pe scurt, niște călăreți au atacat niște corăbii. Pare imposibil, dar totuși este adevărat.
Husarii francezi apropiindu-se de corăbiile olandeze FOTO wikipedia
În mod normal atunci când ne gândim, din punct de vedere militar, la cavalerie și marină, în mod logic nu le putem asocia vreodată pe câmpul de luptă. Cel puțin nu într-o confruntare directă. În mod normal cavaleria a fost utilizată pentru operațiuni de recunoaștere, de hărțuire, de șarjă sau de flancare a inamicului. Și în cele mai multe cazuri în câmp deschis. De cealaltă parte, marina militară acționează tot pe întinderi vaste, dar de apă.
Ei bine, a existat un monument unic în istorie, pe care mulți nu și l-ar putea imagina în ruptul capului, în care trupele de cavalerie au reușit să captureze o flotă întreagă. Totul s-a întâmplat acum 230 de ani, pe coastele Olandei.
Vremurile când francezii se băteau cu toți vecinii
În anul 1789, în capătul de vest al Europei izbucnea Revoluția Franceză, una dintre cele mai importante mișcări revoluționare din istoria continentului. Francezii republicani au abolit monarhia, l-au ucis pe rege și au epurat țara de nobilime pe baza sloganului „Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Revoluția franceză nu a fost văzută cu ochi buni de marii monarhi din vecini. Din contră era privit ca ceva foarte periculos, un exemplu care s-ar fi putut repeta în toată Europa. Așa a apărut Prima Coaliție îndreptată împotriva Franței Revoluționare, formată din Anglia, Imperiul Habsburgic, Prusia, Spania, Sardinia, Olanda, Portugalia și Regatul Neapolelui.
Era însă o alianță vagă, cu state care luptau fără prea multă coordonare, fiecare atacând în zona pe care dorea să o cucerească din Franța. Această lipsă de coerență a făcut ca Franța să reziste. Mai mult decât atât, armatele revoluționare au contraatacat în Olanda. În toamna anului 1794 generalul francez Jean-Charles Pichegru a atacat cu trupele sale Republica Olandeză. Francezii au intrat în Amsterdam pe 19 ianuarie 1795 pentru a rămâne acolo peste iarnă. În aceeași zi, olandezii au proclamat Republica Batavă, punând capăt efectiv războiului și aliindu-se cu Franța. Cu toate acestea, în rândul Marinei și armatei olandeze existau încă generali și soldați care au rămas loiali Stadtholderului. În plus exista teama că navele Marinei din Den Helder ar putea naviga spre Anglia pentru a se alătura lui William al V-lea, Prinț de Orania, unul dintre inamicii Franței Revoluționare.
Când cavaleria se aruncă asupra corăbiilor de război
Pentru a se asigura că flota olandeză, loialistă, nu trece de partea englezilor, pe 23 ianuarie 1795, Regimentul 8 Husari dar și voltigeuri (infanterie ușoară) din Regimentul 15 de Infanterie de Linie, au fost trimiși către Den Helder. Acest loc este situat în vârful peninsulei Olandei de Nord, la sud de insula Texel, lângă un golf care ducea la ceea ce era pe atunci golful Zuiderzee (n.r. Marea de Sud).
Flota olandeză formată din 14 nave de luptă era ancorată la Nieuwediep, chiar la est de orașul Den Helder. Iarna aceea era extrem de rece. Pichegru i-a ordonat generalului de brigadă Jan Willem de Winter să conducă o escadrilă din Regimentul 8 Husari spre Den Helder, în locul unde erau ancorate corăbiile olandeze. Generalul de Winter a sosit la locul respectiv în noaptea de 23 ianuarie 1795. Nu mare le-a fost mirarea când au găsit întreaga flotă olandeză din Zuiderzee prinsă în gheață. Era însă o gheață extrem de groasă, care făcea ca navele să nu se poată mișca deloc. Fiecare husar (n.r. cavalerie ușoară) luase în spate, pe șa, câte un infanterist din Regimentul 15, pentru a se mișca mai rapid. Pe loc, lui de Winter i-a venit ideea să profite de situația flotei și să atace pe gheață.
A ordonat husarilor să înfășoare copitele cailor cu niște cârpe pentru a se apropia în liniște. Și asta în condițiile în care, chiar dacă nu se puteau deplasa tunurile de pe corăbii erau cât se poate de funcționale. În plus, erau destul de bine poziționate. Locotenent-colonelul Louis Lahure a traversat gheața de pe Nieuwediep cu câțiva dintre husari. Restul armatei era pregătită de atac. Husarii au reușit să se apropie suficient de mult. Unul dintre marinari s-a trezit că în fața hubloului se află un husar. Niciun marinar nu s-ar aștepta la o asemenea priveliște din interiorul corabiei. „Sâmbătă dimineață, servitorul meu m-a informat că un husar francez se afla lângă nava noastră. M-am uitat pe hublou și, într-adevăr, acolo stătea un husar”, scria în jurnalul de bord, H. Reyntjes, căpitanul navei „Dolfijn”. Cu toate acestea, comandantul navelor s-a trezit încercuit.
„Am plecat imediat cu o companie de tiraliori (pușcași, infanterie ușoară) în căruțe și o escadrilă de cavalerie ușoară( husarii). Înainte de zori mă poziționasem în dune. Când navele ne-au văzut, și-au pregătit apărarea. Am trimis câțiva tiraliori înainte și i-am urmat cu restul forțelor mele. Flota a fost luată. Marinarii ne-au primit «de bonne grâce» la bord. Aceasta este adevărata poveste a capturării flotei olandeze, concepută și executată de un șef de batalion de 23 de ani”, preciza și locotenentul general Baron Lahure.
Comandanților francezi li s-a permis să se îmbarce pe navele olandeze pentru negocieri. Francezii au primit asigurarea de la căpitanul olandez că navele și echipajele lor vor rămâne la ancoră până când situația politică din Republica Olandeză se va clarifica. Niciuna dintre părți nu a suferit pierderi. A fost însă un moment unic de glorie pentru detașamentul de husari. Nu mai exista cavalerist în Europa care să se laude că a capturat, călare pe cal, o flotă.
