„Nu auzeam arbitrul, doar îi citeam pe buze cuvintele” » A murit o triplă campioană de Grand Slam, cu o poveste aparte: „Refuza fustele, prefera pantalonii scurți”

• Angela Mortimer a murit luni, la vârsta de 92 de ani, a anunțat federația engleză de tenis.
• Britanica a scris istorie fiind una dintre puținele jucătoare care au câștigat Grand Slamuri, deși nu auzea majoritatea deciziilor arbitrului, fiind surdă de o ureche și cu deficiențe grave de auz la cealaltă.
• Ea se baza pe citirea buzelor, o abilitate care a ajutat-o în turnee.

Sunetul pe care îl face mingea de tenis când lovește racheta sau suprafața de joc este familiar oricui. Angela Mortimer nu a auzit niciuna dintre variante, niciodată.

Fostă campioană la Wimbledon, a încetat din viață luni, la vârsta de 92 de ani și a fost o mare figură a tenisului. Britanica a câștigat la Wimbledon în 1961, după ce triumfase deja la Roland Garros (1955) și Australian Open (1958), a bifat și o semifinală la US Open, în 1961. A fost numărul unu mondial și a avut succes și la dublu în turneele de Grand Slam. A realizat toate acestea deși pe teren trăia într-o lume izolată fonic.

„Pe teren, puteam auzi aplauzele publicului, dar nimic altceva”

Angela Mortimer suferea de o deficiență de auz extrem de severă încă din tinerețe și percepea tenisul doar când în jurul ei era un zgomot puternic. „Pe teren, puteam auzi aplauzele publicului, dar nimic altceva”, a povestit ea odată. Zgomotul mingii la contactul cu solul sau cu racheta îi era complet străin.

Ea a transformat acest handicap într-un avantaj: „Cred că m-a ajutat să mă concentrez și mai bine pe loviturile mele, să elimin orice formă de distragere a atenției”. Cu această atitudine, a devenit una dintre cele mai bune jucătoare de tenis din lume. În 1955, a obținut primul său mare triumf, învingând-o dramatic pe americanca Dorothy Knode la Paris, pe zgură, cu 10-8 în setul decisiv.

A participat o singură dată în carieră la Australian Open, călătoria la celălalt capăt al lumii fiind pe atunci o adevărată aventură, și s-a întors acasă cu trofeul.

Angela Mortimer / FOTO: Imago

Recompensă: un voucher

Cea mai importantă zi a carierei sale a fost însă o după-amiază de iulie din 1961, în finala de simplu de la Wimbledon, în anul în care turneul celebra 75 de ani de existență. A fost pentru prima dată când două britanice se înfruntau în finală, notează sursa citată. Meciul a fost strâns. Mortimer a învins-o pe Christine Truman cu 4-6, 6-4, 7-5. Premiul ei: un voucher de 20 de lire sterline, ce putea fi folosit exclusiv pentru echipament de tenis.

Probabil ar fi urmat și alte victorii importante, dar Mortimer a avut o mare rivală, care a fost chiar mai de succes decât ea. Povestea Angelei Mortimer este, așadar, și povestea americancei Althea Gibson, care a învins-o pe britanică în două finale de Grand Slam: în 1956 la Paris și în 1958 la Wimbledon. Un duel între două femei excepționale.

Gibson, fiica unor muncitori agricoli din South Carolina, a adunat la finalul carierei șapte titluri de Grand Slam. Deși era celebrată pe teren, viața ei de zi cu zi era diferită. Gibson a fost prima câștigătoare afro-americană a unui turneu de Grand Slam, iar în anii ’60, în sudul Statelor Unite, statutul de vedetă sportivă nu conta dacă erai de culoare.

„A fost un drum lung de la secțiunea pentru «colorați» din autobuz până la strângerea de mână cu Regina”, a spus ea după prima victorie la Wimbledon. În ciuda triumfului, prestigiosul All England Tennis Club nu a acceptat-o ca membru.

Pantaloni scurți în loc de fustă

Gibson și Mortimer au fost vedetele tenisului feminin din anii ’50, alături de Maureen Connolly, Doris Hart și Margaret DuPont. Trăsătura distinctivă a britanicei, pe lângă faptul că abia auzea, era că juca de obicei în pantaloni scurți, indiferent cât de mult s-ar fi plâns organizatorii. Mortimer era rar văzută purtând fusta de tenis regulamentară.

Celebrul designer britanic de modă sportivă, Ted Tinling, i-a propus să creeze o linie vestimentară special pentru ea, cu fustă, dar fără succes. În cele din urmă, Tinling a ajuns să-i deseneze pantaloni scurți.

La mijlocul anilor ’60, Mortimer și-a încheiat cariera activă, dar tenisul a rămas un subiect permanent în familia sa. Soțul ei, John Barrett, nu a fost doar un cunoscut jucător profesionist britanic, ci și vocea BBC la marile turnee de tenis timp de decenii, până la pensionare. Barrett și Mortimer au fost primul cuplu căsătorit inclus în Hall of Fame-ul tenisului, fiind urmați ulterior de Andre Agassi și Steffi Graf.

Mortimer a respins mereu compasiunea și regretele. „Când jucătorii spun că au nevoie de sunetul mingii, nu pot decât să zâmbesc”, spunea ea. „Uneori îmi pare rău pentru generația actuală de jucători. Câștigă mult mai mult decât noi, dar noi ne-am distrat mai mult.”